Home Angela Merkel Ce inseamna pentru zona euro victoria Angelei Merkel

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Victorie fara precedent pentru Angela Merkel in Germania. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema momentului, cunoscute fiind vederile Angelei Merkel cu privire la continuarea austeritatii in Europa. Centrul cere periferiei austeritate ca solutie inevitabila, in vreme ce periferia cere pur si simplu aer sa respire. Germania sustine ca si-a facut lectiile in zona euro, asteaptand acum acelasi lucru de la restul statelor europene. Adevarat. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este neaparat optima. In fond, Germania a avut de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.

Va da dovada Germania de mai multa toleranta in proiectul european, vom fi martorii unei noi viziuni pentru Europa? Ma indoiesc. O viziune indulcita cu privire la dilema austeritate – crestere economica probabil ca vom vedea. Era si timpul. In primul rand, ideea in sine de austeritate versus crestere economica a fost vazuta intr-o maniera simplista. Adevarat, renuntarea definitiva la austeritate nu poate fi o solutie. Dar trecerea de la o ajustare cantitativa, contabila, la una de natura calitativa, da. Asta inseamna o austeritate insotita de stimulente de crestere economica, o austeritate prudenta, graduala, sustenabila, atat din punct de vedere politic, dar si economic si social. O atitudine bugetara mai flexibila, de tip strategie graduala, si, poate cel mai important, o austeritate adaptata la situatiile particulare ale fiecărei tari e mai mult decat necesara in Europa.

O austeritate fara stimulente de crestere nu cred ca va mai putea fi mult timp o solutie pentru zona euro, cel putin nu pentru tarile periferice. Acestea sunt acuzate ca au avut politici fiscale prociclice, prin urmare nu au alternative austeritatii. Adevarat, nu au stiut sa stranga vara pentru a avea ce manca iarna, insa alternative eu cred ca exista. Se poate face trecerea de la taieri de cheltuieli de dragul de a taia si a ajunge la o anumita cifra, contabil, la ideea de reducere a risipei, de exemplu, de taiere a cheltuielior ineficinte, neproductive, etc.

In plus, sustinatorii austeritatii spun ca atunci cand un stat nu se mai poate imprumuta la costuri rezonabile pentru a se finanta, nu are alternative austeritatii. Adevarat. O solutie pentru acest aspect va putea fi acceptarea emisiunii de eurobonduri, caz in care Germania din nou va avea ultimul cuvant. Aceasta poate fi o solutie palpabila pentru zona euro. De multe ori s-a dovedit ca pietele pot esua cu usurinta in ceea ce priveste alocarea eficienta a primei de risc atasata dobanzilor la datoria guvernamentala. Realitatea arata ca pietele se ghideaza mai degraba dupa factori ce tin de puterea economica a unei tari decat dupa criterii de eficienta.  SUA este cel mai bun exemplu in acest sens, care s-a imprumutat la dobanzi rezonabile avand niste indicatori economici nu tocmai rezonabili. Aproape oricare alt stat aflat in situatia SUA ar fi fost cu totul altfel taxat de piete. In plus, exista si o oarecare asimetrie de ajustare. Un stat poate avea indicatori economici performanti in prezent, dar poate fi „taxat” pe baza antecedcedente. Implicatiiile sunt mari, deoarece sustenabilitatea datoriei publice a unui stat depinde de propria rata de crestere economica, propria capacitate de generare de surplus primar”, dar si de dobanda la care pietele considera ca e cazul sa te imprumute.

Indiferent de cat de inspirata va fi viziunea cu privire la viitorul proiectului european, solutiile vor trebui sa tina cont in mod necesar de niste constrangeri evidente, si anume: deficientele de constructie ale proiectul monetar european cu implicatii directe asupra intregii Europe, lipsa unei integrari fiscale ce ar rezolva problema transferurilor/socurilor asimetrice, la lipsa mecanismelor de preventie a acestor socuri, lipsa consensului cu privire la emisiunea de eurobonduri, dar si la (poate cel mai important) diferentele structurale ce aduc diferente de competitivitate statelor europene. Angela Merkel a facut referire in cateva randuri la necesitatea unei uniuni fiscale in zona euro si chiar la o uniune politica. Germania propune astfel pasi marunti spre ceea ce multi economisti au considerat ca e inevitabil pentru ca zona euro sa nu explodeze. Un astfel de proiect, desi e optim din punct de vedere structural, necesita timp. Pana atunci, zona euro are nevoie sa respire. Cine isi va asuma responsabilitatea? Caci daca nu o va face cineva cat mai curand, mai mult ca sigur vom asista la legitimizarea unei Europe cu doua viteze.

articol publicat pe www.contributors.ro

Conferentiar Universitar Doctor, ASE Bucuresti Academia de Studii Economice din Bucureşti Location: Bucureşti, Romania Email: auragabriela.socol@gmail.com Phone: 0040-01-2112650 Fax: 0040-01-3129549 Postal: 6 ROMANA PLACE, 70167 – BUCHAREST

Niciun comentariu

Lasa un raspuns