AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home Blog Pagina 4

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Criza recenta a afectat increderea in eficienta impusurilor fiscale si a celor monetare in intreaga lume. Decidentii de politici macroeconomice incearca acum in primul rand restaurarea increderii in acţiunile lor. Ultimele evenimente din lumea economica (vezi criza zonei euro dar si recentul fiscal cliff) par sa sublinieze doua viziuni distincte in ceea ce solutionarea acesteia, viziuni care tind sa contureze vizibil doua modele. Modelul german ce merge exclusiv pe ideea de constrangere/austeritate mizand pe o combinatie de injectie prudenta de bani de catre BCE pentru relansarea creditarii/reduceri masive de cheltuieli/cresteri de taxe/. Tehnic vorbind, combinatia poate fi benefica. Practic, nu trebuie scapat din vedere ca subiectul este economia europeana, nu economia germana, deci lucrezi cu alt material.

In data de 13 decembrie 2012, Institutul European din Romania (IER), in parteneriat cu Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, organizeaza conferinta cu tema Noul cadru financiar multianual: prioritati pentru Uniunea Europeana, prioritati pentru Romania.

Speakeri:

Alan Mayhew, Profesor Jean Monnet, Institutul European Sussex
Gabor Hunya, Economist, Institutul pentru Studii Economice Internationale Viena
Tamás Novák, Director adjunct, Institutul de Economie Mondială Budapesta
Daniel Dăianu, Prof. univ. dr., Departamentul de Relatii Internationale si Integrare Europeana
Valentin Lazea, Economist sef, Banca Natională a României
Aura-Gabriela Socol, profesor Catedra de Economie si Politici Economice, Academia de Studii Economice
Florin Pogonaru, Presedinte, Asociatia Oamenilor de Afaceri din România, Expert CE Bruxelles

Saptamana viitoare va avea loc un nou summit UE (13-14 decembrie), unul din punctele-cheie de pe agenda acestuia fiind asa-numitul proiect “Către o adevărată uniune economică şi monetară”. Proiectul, propus de presedintele Consiliului European in colaborare cu presedintele Bancii Centrale Europene, presedintele Comisiei Europene si presedintele Eurogrupului, reprezinta practic planul Europei privind restructurarea zonei euro. Se invoca nevoia de creare a unei uniuni economice si monetare adevarate, cu o integrare mai profunda, incluzand perspectiva crearii unui buget comun pentru toate statele din zona monedei unice si a unei datorii unice, ajungand chiar la o uniune politica pe termen mediu. “Intr-o uniune monetara si economica reala, toate politicile importante economice si fiscale ale statelor membre vor fi un subiect pentru o coordonare mai profunda, pentru supraveghere si sustinere la nivel european” au declarat liderii europeni.

Toata presa romaneasca a comentat miercuri un scenariu aproape apocaliptic al FMI pentru Romania: de la potentialul de crestere a economiei puternic deteriorat, până la o uluitoare depreciere a leului (5,4 Ron/ euro). De unde s-a declansat isteria?Potrivit unuia dintre rapoartele FMI, decalajul de productie in Romania este revizuit substantial vis a vis de estimarile anterioare, atat pentru anii precedenti, cat si prognoza pentru urmatorii ani. Pentru unele perioade se trece de la un output gap considerat anterior pozitiv, la unul negativ – in vreme ce prognozele arata un output gap ce nu se va mai inchide in 2015, ci in 2018 (cel mai devreme).

Incep prin a spune ca cifrele privind decalajul de productie trebuie privite cu multa prudenta, in general si in mod special in tari in tranzitie, precum Romania. In primul rand, pentru ca ele sunt doar niste ESTIMARI. Decalajul de productie reprezinta diferenta dintre PIB ul potential al unei economii (ceea ce se poate produce la un moment dat in economie in conditii de utilizare deplina a resurselor) si PIB ul curent.PIB ul potential este insa o variabila neobservabila (nu poate fi observata direct din datele statistice), prin urmare este doar estimata. Prin diferite metodologii. Metodologiile cele mai utilizate sunt metoda functiei de productie (Comisia Europeana, dar si FMI), sau cele bazate pe filtre statistice (ECB, de exemplu).

td_demo_atachement_3

Cu totii resimtim in propriul buzunar cresterea preturilor din supermarketuri, in special la alimente. Documentele oficiale confirma, daca mai era cazul, anuntand ca, din cauza efectelor secetei asupra preturilor la alimente, in Romania inflatia va creste pana la aproximativ 5% la sfarsitul anului. Acelasi motiv este invocat si de INS, seceta. Potrivit acestei institutii, dupa ce in septembrie preturile au crescut cu 1,18% (ca urmare a scumpirii alimentelor), rata anuala a inflatiei a atins maximul din acest an ajungand la 5,33%. Asadar, sa intelegem ca inflatia din Romania este un fenomen mai mult sau mai putin meteosensibil?

In primul rand, este bine de stiut ca problema nu este specific romaneasca, ci globala. Potrivit rapoartelor FMI si Banca Mondiala seceta din acest an va determina o crestere globala a preturilor la alimente. Deocamdata nu exista semne care sa anunte o criza alimentara precum cea din 2008, insa trebuie sa fim precauti, precizeaza aceleasi surse. Intrebarea este cat de mult poate o banca nationala sa contracareze/controleze efectele unui astfel de fenomen „meteo”, sa-i spunem?

Rasfoind presa din Romania, veti gasi la tot pasul articole cu guvernanti si mai ales pretendenti la guvernare care promit ca Romania va reusi sa intre in zona euro cu ajutorul lor. Scopul este nobil, notabil chiar. Din pacate insa, mai nimeni nu spune ce inseamna asta pentru Romania, ce trebuie sa facem pentru asta, daca e bine sau nu e bine pentru noi, romanii, si mai ales ce castigam sau ce avem de pierdut. Daca veti rasfoi presa internationala, veti gasi articole despre state care fie nu si-au dorit asta niciodata, fie nu-si mai doresc in noul context. Exemplu. Ministrul polonez de externe a declarat recent ca „vom fi pregatiti sa aderam la euro atunci cand o sa aveti problemele rezolvate si cand vom putea sa spunem poporului nostru: acum putem adera fara riscuri (…).”. Bulgaria a amanat adoptarea euro, in conditiile in care statul bulgar indeplineste criteriile de la Maastricht si are si avantajul de a fi avut consiliu monetar. Ungaria amana de asemenea intrarea in zona euro, etc.

Presedintele Traian Basescu a sustinut din nou, de curand, necesitatea iminenta a crearii asa ziselor “State Unite ale Europei”, precum si prioritatea absoluta a Romaniei in continuare – intrarea in zona euro in 2015. Referitor la Statele Unite ale Europei, ceea ce va pot spune este ca punctul de vedere al presedintelui Basescu nu este unul inovator: Economistii cu preocupari serioase sustin de multa vreme ca uniunea monetara europeana nu mai poate exista mult timp astfel construita.

Departe de-a fi un eurosceptic, cred ca ne putem forma o imagine a ceea ce este astazi zona euro imaginandu-ne o cladire de tip zgarie nori construita pe o temelie de nisip. Am mai spus-o si cu alte ocazii. Solutia evidenta pentru ca zona monetara sa existe in continuare si, as adauga, pentru ca si cetatenii sai sa beneficieze de ea, este una singura – adancirea integrarii. Coordonarea exclusiva a politicilor monetare este departe de a fi suficienta. Lucrurile se misca insa foarte greu in zona euro, iar opiniile statelor sunt de multe ori incompatibile. Motiv pentru care persista o criza profunda aici, in continuare.

De la inceputul anului, leul s-a depreciat cu aproximativ 6% fata de moneda europeana. Desi nu este neglijabila, o depreciere in jur de 6-7% nu este un capat de tara, cu atat mai mult cu cat exista explicatii rezonabile aferente unui asemenea trend, la fel cum exista si mecanisme credibile de oprire si revenire a leului. In Ungaria, de exemplu, in perioada de tensiune politica interna, suprapusa peste perioada de plina criza din zona euro, forintul a experimentat o depreciere de aproape 18% fata de moneda europeana. Asa incat, as spune ca ar trebui sa preocupe mai degraba mentinerea si/sau continuarea trendului de depreciere a monedei nationale. In conditiile in care in regiune monedele nationale incep sa dea semne de revenire, aparent dupa decizia Bancii Centrale Europene de a reduce dobanda de politica monetara la minimul istoric de 0,75%.

criza SUA

Desi uniunea monetara europeana in sine sufera deficiente de constructie, solutii economice pentru iesirea din criza exista, ideea este ca liderii politici sa fie de acord asupra unei solutii comune general acceptate. In ultima vreme, europenii au privit neputiociosi cum moneda euro si-a pierdut puternic din credibilitate pe masura ce agentiile de rating si-au diminuat increderea in implementarea rapida a unor masuri comune decisive, prin care guvernele sa evite neplata obligatiilor de catre statele membre datoare. Pe scurt, principalii actori politici europeni par să aiba viziuni extrem de diferite despre salvarea economiei UE. Unii lideri europeni vad  colectivizarea datoriilor in eurozone si utilizarea fondurilor pentru a stabiliza pietele financiare ca solutie inevitabila,  in timp ce altii in frunte cu Germania se opun cu vehementa acestui gen de solutii. Unii vad austeritatea ca solutie inevitabila, altii propun crestere economica, atat timp cat strangerea curelei nu pare sa dea rezultate, ci dimpotriva.

Desi au existat incercari de a prezice cu exactitate cand ar putea exploda zona euro, nu cred ca cineva poate spune sigur daca si in cat timp s-ar putea intampla asta. Cert este insa un lucru. Criza din zona euro, sistemica de altfel, se extinde rapid. Ochii sunt acum indreptati spre Grecia. Indiferent de rezultatul alegerilor, se cauta o solutie care sa fie pusa pe masa la sfarsitul lunii iunie. Imprumutul de 100 de miliarde pentru bancile spaniole a fost departe de a linisti pietele. Spania, problema majora a zonei euro in acest moment, s-a imprumutat miercuri la circa 6,8%, pentru ca joi randamentele sa atinga pragul psihologic de 7%, prag la care Grecia, Portugalia si Irlanda au cerut finantare externa. Riscurile destramarii zonei euro cresc exponential, ceea ce reclama urgenta omogenizarii opiniilor liderilor europeni. Caci despre asta este vorba, in opinia mea. Indiferent de care va fi rezultatul final in Grecia, evolutia din Spania sau Italia, in fapt este vorba despe opiniile divergente ale liderilor politici.