Home criza financiara Efectul Bernanke. O noua criza financiara mondiala?

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Efectul Bernanke a debutat in 2009, atunci când FED (banca centrala a SUA) a demarat programul de relaxare cantitativa, mai exact a recurs la tiparire de “bani ieftini”, bani fara acoperire in economia reala. Totul a fost gandit cu scopul (nobil de altfel) de a scoate din criza economia mondiala, prin stimularea cresterii economice. Culmea este ca ceea ce parea atunci a fi singura solutie reala de a scapa de criza, se dovedeste astazi a fi exact motivul care sta la declansarea unei potentiale noi crize financiare mondiale.

De la declansarea crizei financiare, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind toate instrumentele in dotare, ba mai mult, demonstrand chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed ul a fost nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Caci in esenta, utilizarea relaxarii cantitative de catre o banca centrala se face atunci cand masurile conventionale de politica monetara luate pentru stimularea economiei devin ineficiente.

Asa se face ca, desi riscant, un asemenea program a fost demarat de una dintre cele mai mari banci centrale a lumii. Riscurile sunt legate in special de efectele perverse ale interventiilor repetate, de “doza”optima a lichiditatilor injectate in economie, dar si de intuirea corecta a momentului oportun de retragere din piata a banilor aflati in surplus si mai ales a strategiei de retragere. In plus, desi masurile de acest tip pot fi justificate prin fundamentele slabe ale economiei, in timp efectele colaterale ajung sa provoace o noua bula si efectul initial sa fie astfel anulat. La sfarsitul anului trecut, Banca Centrala Europeana (BCE) s-a alaturat Fed ului, pornind de asemenea tiparnitele de bani (oarecum diferit, dar in esenta acelasi efect), sub acelasi pretext al relansarii economiei europene.

Majoritatea economistilor cu capul pe umeri a considerat ca utilizarea relaxarii cantitative va conduce mai devreme sau mai tarziu la aparitia unui efect pervers greu de contracarat si controlat, respectiv cresterea inflatiei concomitant cu scaderea puterii de cumparare, in final totul conducand la saracirea populatiei, scaderea nivelului de trai si intrarea practic intr-un cerc vicios. Multi dintre acestia prevedeau inca de pe atunci ca tiparnitele de bani, in special cele din SUA nu numai ca nu vor rezolva problema de fond, dar vor conduce la aparitia unei noi crize financiare, mult mai violente decat cea izbucnita in 2008.

Cat de real este insa un astfel de scenariu? Nimeni nu poate aproxima momentul in care va izbucni o noua criza economica, insa stim cu totii ca orice eveniment economic minor pe fondul unui context economic international subred genereaza panica, ceea ce e mai mult decat sufficient pentru a aprinde butoiul cu pulbere. Dupa cum afirma la momentul respectiv Jens Weidmann (presedintele bancii centrale germane), odata ce au initiat un astfel de program, principalele banci centrale ale lumii s-au angajat cu buna stiinta intr-un “pact faustian”.

Daca va izbucni o noua criza sau nu si mai ales cand, ne vom lamuri curand. Cert este insa un lucru. Efectele asteptate de stimulare a cresterii economice si astfel de iesire din criza au fost foarte slabe. Efectele adverse au inceput insa sa se intrevada. Exista multi factori care pot sa ascunda si sa intarzie o perioada aparitia efectului advers. Theoretic, sustinatorii politicilor monetare expansioniste considera ca bancile centrale au capacitatatea ca la momentul oportun sa retraga din piata banii aflati in surplus. Sa fie acum momentul oportun de a face asta? De curand, Ben Bernanke a anuntat ca intentioneaza sa puna capat programului de relaxare cantitativa. Intamplator sau nu – SUA cauta un nou sef al Rezervei Federale, al carui mandat teoretic expira in ianuarie 2014. Se speculeaza ca plecarea lui Bernanke, numit la conducerea bancii centrale in 2006 de Bush si reconfirmat in 2010 de Obama are stransa legatura cu hotararea de restrangere a politicii de stimulare a economiei.

Daca programul de relalaxare cantitativa nu a fost tocmai un success, stoparea acestuia intr-un moment nepotrivit s-ar putea sa fie si mai nociva. Parerile cu privire la stoparea in acest moment a programului de relaxare cantitativa a SUA sunt impartite. De ce. Pai ganditi-va numai la sutele de miliarde tiparite sub umbrela programului de relaxare cantitativa. Au ajuns in toata lumea, in special in economiile emergente, care au inregistrat intrari masive de capitaluri si, la pachet,  aprecierea activelor acestora. Simetric, incetarea programului ar conduce la iesiri massive, necontrolate de capitaluri din statele amintite mai sus, ceea ce poate conduce la prabusirea activelor acestora (apreciate anterior in mod artificial). Iar un astfel de moment poate aprinde butoiul cu pulbere de care vorbeam mai sus.

Ce e de facut? A forta cresterea economica prin tiparire de bani nu este cea mai buna solutie. Statele lumii au avut de ales practic intre tiparirea de moneda si implementarea de reforme structurale rapide. Programele de relaxare cantitativa au ajuns sa creeze hazard moral (effect intuit initial de multi dintre economisti) prin reducerea stimulentelor pentru guverne de a realiza reforme economice. De obicei, acestea din urma sunt dureroase si nepopulare, motiv pentru care s-a ales prima varianta. Alegandu-se varianta tiparire bani, deci inflatie, se mizeaza pe impactul psihologic mult mai scazut asupra populatiei.

Manipularea economiei (caci asta s-a facut practic) prin intermediul tiparirii de bani nu poate fi solutia optima de iesire din criza. Din simplul motiv ca nu genereaza o crestere economica sustenabila, ci una artificiala, iluzorie, fortata, de natura temporara si nu permanenta, dedicata termenului scurt. O astfel de crestere poate fi insa obtinuta prin implementarea de reforme structurale, sustinerea productivitatii, sustinerea C&D, etc. Caci solutiile la problemele structurale tin de politicile structurale, nu de politicile monetare, iar asta e o lectie ce ar fi trebuit invatata de multa vreme. Si poate ca nu e prea tarziu. Poate.

articol publicat pe hotnews.ro

Conferentiar Universitar Doctor, ASE Bucuresti Academia de Studii Economice din Bucureşti Location: Bucureşti, Romania Email: auragabriela.socol@gmail.com Phone: 0040-01-2112650 Fax: 0040-01-3129549 Postal: 6 ROMANA PLACE, 70167 – BUCHAREST

Niciun comentariu

Lasa un raspuns