AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home zona euro

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Saptamana viitoare va avea loc un nou summit UE (13-14 decembrie), unul din punctele-cheie de pe agenda acestuia fiind asa-numitul proiect “Către o adevărată uniune economică şi monetară”. Proiectul, propus de presedintele Consiliului European in colaborare cu presedintele Bancii Centrale Europene, presedintele Comisiei Europene si presedintele Eurogrupului, reprezinta practic planul Europei privind restructurarea zonei euro. Se invoca nevoia de creare a unei uniuni economice si monetare adevarate, cu o integrare mai profunda, incluzand perspectiva crearii unui buget comun pentru toate statele din zona monedei unice si a unei datorii unice, ajungand chiar la o uniune politica pe termen mediu. “Intr-o uniune monetara si economica reala, toate politicile importante economice si fiscale ale statelor membre vor fi un subiect pentru o coordonare mai profunda, pentru supraveghere si sustinere la nivel european” au declarat liderii europeni.

Rasfoind presa din Romania, veti gasi la tot pasul articole cu guvernanti si mai ales pretendenti la guvernare care promit ca Romania va reusi sa intre in zona euro cu ajutorul lor. Scopul este nobil, notabil chiar. Din pacate insa, mai nimeni nu spune ce inseamna asta pentru Romania, ce trebuie sa facem pentru asta, daca e bine sau nu e bine pentru noi, romanii, si mai ales ce castigam sau ce avem de pierdut. Daca veti rasfoi presa internationala, veti gasi articole despre state care fie nu si-au dorit asta niciodata, fie nu-si mai doresc in noul context. Exemplu. Ministrul polonez de externe a declarat recent ca „vom fi pregatiti sa aderam la euro atunci cand o sa aveti problemele rezolvate si cand vom putea sa spunem poporului nostru: acum putem adera fara riscuri (…).”. Bulgaria a amanat adoptarea euro, in conditiile in care statul bulgar indeplineste criteriile de la Maastricht si are si avantajul de a fi avut consiliu monetar. Ungaria amana de asemenea intrarea in zona euro, etc.

criza SUA

Desi uniunea monetara europeana in sine sufera deficiente de constructie, solutii economice pentru iesirea din criza exista, ideea este ca liderii politici sa fie de acord asupra unei solutii comune general acceptate. In ultima vreme, europenii au privit neputiociosi cum moneda euro si-a pierdut puternic din credibilitate pe masura ce agentiile de rating si-au diminuat increderea in implementarea rapida a unor masuri comune decisive, prin care guvernele sa evite neplata obligatiilor de catre statele membre datoare. Pe scurt, principalii actori politici europeni par să aiba viziuni extrem de diferite despre salvarea economiei UE. Unii lideri europeni vad  colectivizarea datoriilor in eurozone si utilizarea fondurilor pentru a stabiliza pietele financiare ca solutie inevitabila,  in timp ce altii in frunte cu Germania se opun cu vehementa acestui gen de solutii. Unii vad austeritatea ca solutie inevitabila, altii propun crestere economica, atat timp cat strangerea curelei nu pare sa dea rezultate, ci dimpotriva.

Euro nu mai poate exista mult in forma actuala. In acest moment, proiectul european are de ales practic intre a se reintegra (la un nivel mult mai profund) sau (inevitabil) a se dezintegra. Semnele de dezintegrare sunt multe si vizibile cu ochiul liber. Din ce in ce mai putini investitori straini detin obligatiuni spaniole sau italiene, acestea fiind achizitionate in masa de investitorii autohtoni, deficitele bugetare ale tarilor „pilon” din zona euro sunt excesive, Spania se imprumuta la dobanzi apropiate pragului psihologic de 7%, prag la care Grecia, Portugalia si Irlanda au cerut finantare externa, etc. Problema Spaniei este mai grava decat ne place sa credem, iar implicatiile caderii unei tari cu dimensiunea Spaniei sunt covarsitoare. De fapt, pot fi fatale zonei euro.

Potrivit autoritatilor, Romania isi mentine pentru moment tinta de intrare in zona euro pentru anul 2015. Cat de fezabil este acest scenariu oficial? Si, dincolo de fezabilitate sau nu, care sunt riscurile/avantajele intrarii rapide in zona euro? Isi doreste cu adevarat zona euro sa “adopte” noi state in conditiile impuse de recenta criza? Pe de alta parte, ce are Romania de pierdut/castigat daca ar amana la nesfarsit intrarea in zona euro? Care este cel mai realist scenariu pentru intrarea noastra in zona euro? Si nu in ultimul rand, cine pierde si cine castiga de pe urma intrarii in zona euro si mai ales, ce?

Teoretic, pentru a fi admisa, Romania ar trebui sa indeplineasca criteriile de convergenta nominale impuse prin renumitul deja Tratat de la Mastricht. Acesta nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, lasand la latitudinea fiecarei tari, in consultare cu Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana. Comisia Europeană nu va mai acorda insa nici o derogare permanenta in ceea ce priveste trecerea la moneda unica euro, asa cum s-a intamplat in cazul Marii Britanii si al Danemarcei, care beneficiaza de o asemenea derogare. In Tratat se prevede de asemenea ca numai tarile care dovedesc atingerea unei convergente durabile pot participa la etapa finala a Uniunii Economice si Monetare.