AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home politica monetara

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Criza recenta a afectat increderea in eficienta impusurilor fiscale si a celor monetare in intreaga lume. Decidentii de politici macroeconomice incearca acum in primul rand restaurarea increderii in acţiunile lor. Ultimele evenimente din lumea economica (vezi criza zonei euro dar si recentul fiscal cliff) par sa sublinieze doua viziuni distincte in ceea ce solutionarea acesteia, viziuni care tind sa contureze vizibil doua modele. Modelul german ce merge exclusiv pe ideea de constrangere/austeritate mizand pe o combinatie de injectie prudenta de bani de catre BCE pentru relansarea creditarii/reduceri masive de cheltuieli/cresteri de taxe/. Tehnic vorbind, combinatia poate fi benefica. Practic, nu trebuie scapat din vedere ca subiectul este economia europeana, nu economia germana, deci lucrezi cu alt material.

Rasfoind presa din Romania, veti gasi la tot pasul articole cu guvernanti si mai ales pretendenti la guvernare care promit ca Romania va reusi sa intre in zona euro cu ajutorul lor. Scopul este nobil, notabil chiar. Din pacate insa, mai nimeni nu spune ce inseamna asta pentru Romania, ce trebuie sa facem pentru asta, daca e bine sau nu e bine pentru noi, romanii, si mai ales ce castigam sau ce avem de pierdut. Daca veti rasfoi presa internationala, veti gasi articole despre state care fie nu si-au dorit asta niciodata, fie nu-si mai doresc in noul context. Exemplu. Ministrul polonez de externe a declarat recent ca „vom fi pregatiti sa aderam la euro atunci cand o sa aveti problemele rezolvate si cand vom putea sa spunem poporului nostru: acum putem adera fara riscuri (…).”. Bulgaria a amanat adoptarea euro, in conditiile in care statul bulgar indeplineste criteriile de la Maastricht si are si avantajul de a fi avut consiliu monetar. Ungaria amana de asemenea intrarea in zona euro, etc.

De la inceputul anului, leul s-a depreciat cu aproximativ 6% fata de moneda europeana. Desi nu este neglijabila, o depreciere in jur de 6-7% nu este un capat de tara, cu atat mai mult cu cat exista explicatii rezonabile aferente unui asemenea trend, la fel cum exista si mecanisme credibile de oprire si revenire a leului. In Ungaria, de exemplu, in perioada de tensiune politica interna, suprapusa peste perioada de plina criza din zona euro, forintul a experimentat o depreciere de aproape 18% fata de moneda europeana. Asa incat, as spune ca ar trebui sa preocupe mai degraba mentinerea si/sau continuarea trendului de depreciere a monedei nationale. In conditiile in care in regiune monedele nationale incep sa dea semne de revenire, aparent dupa decizia Bancii Centrale Europene de a reduce dobanda de politica monetara la minimul istoric de 0,75%.

Desi au existat incercari de a prezice cu exactitate cand ar putea exploda zona euro, nu cred ca cineva poate spune sigur daca si in cat timp s-ar putea intampla asta. Cert este insa un lucru. Criza din zona euro, sistemica de altfel, se extinde rapid. Ochii sunt acum indreptati spre Grecia. Indiferent de rezultatul alegerilor, se cauta o solutie care sa fie pusa pe masa la sfarsitul lunii iunie. Imprumutul de 100 de miliarde pentru bancile spaniole a fost departe de a linisti pietele. Spania, problema majora a zonei euro in acest moment, s-a imprumutat miercuri la circa 6,8%, pentru ca joi randamentele sa atinga pragul psihologic de 7%, prag la care Grecia, Portugalia si Irlanda au cerut finantare externa. Riscurile destramarii zonei euro cresc exponential, ceea ce reclama urgenta omogenizarii opiniilor liderilor europeni. Caci despre asta este vorba, in opinia mea. Indiferent de care va fi rezultatul final in Grecia, evolutia din Spania sau Italia, in fapt este vorba despe opiniile divergente ale liderilor politici.

Euro nu mai poate exista mult in forma actuala. In acest moment, proiectul european are de ales practic intre a se reintegra (la un nivel mult mai profund) sau (inevitabil) a se dezintegra. Semnele de dezintegrare sunt multe si vizibile cu ochiul liber. Din ce in ce mai putini investitori straini detin obligatiuni spaniole sau italiene, acestea fiind achizitionate in masa de investitorii autohtoni, deficitele bugetare ale tarilor „pilon” din zona euro sunt excesive, Spania se imprumuta la dobanzi apropiate pragului psihologic de 7%, prag la care Grecia, Portugalia si Irlanda au cerut finantare externa, etc. Problema Spaniei este mai grava decat ne place sa credem, iar implicatiile caderii unei tari cu dimensiunea Spaniei sunt covarsitoare. De fapt, pot fi fatale zonei euro.

In ultima perioada, tensiunile legate de ceea ce se va intampla cu viitorul zonei euro au crescut exponential. Grecia continua sa fie o mare problema pentru zona euro. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand o schimbare semnificativa de viziune cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene, cu toate riscurile ce pot deriva de aici.

Contextul international din zona euro a determinat o deteriorare masiva a increderii investitorilor, la care se adauga incertitudinile legate de continuarea planurilor de austeritate fiscala impuse in continuare in tarile europene. Acestea sunt cauzele de fond care au condus in primul rand la deprecierea monedei euro, dar si la deprecierea in masa a monedelor nationale ale tarilor din Europa Centra si de Est. Avand in vedere incertitudinile legate de cauzele ce au determinat deteriorarea valutelor, nimeni nu poate spune sigur in acest moment cat timp va continua aceasta tendinta.

Potrivit autoritatilor, Romania isi mentine pentru moment tinta de intrare in zona euro pentru anul 2015. Cat de fezabil este acest scenariu oficial? Si, dincolo de fezabilitate sau nu, care sunt riscurile/avantajele intrarii rapide in zona euro? Isi doreste cu adevarat zona euro sa “adopte” noi state in conditiile impuse de recenta criza? Pe de alta parte, ce are Romania de pierdut/castigat daca ar amana la nesfarsit intrarea in zona euro? Care este cel mai realist scenariu pentru intrarea noastra in zona euro? Si nu in ultimul rand, cine pierde si cine castiga de pe urma intrarii in zona euro si mai ales, ce?

Teoretic, pentru a fi admisa, Romania ar trebui sa indeplineasca criteriile de convergenta nominale impuse prin renumitul deja Tratat de la Mastricht. Acesta nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, lasand la latitudinea fiecarei tari, in consultare cu Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana. Comisia Europeană nu va mai acorda insa nici o derogare permanenta in ceea ce priveste trecerea la moneda unica euro, asa cum s-a intamplat in cazul Marii Britanii si al Danemarcei, care beneficiaza de o asemenea derogare. In Tratat se prevede de asemenea ca numai tarile care dovedesc atingerea unei convergente durabile pot participa la etapa finala a Uniunii Economice si Monetare.