AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home fonduri de investitii

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

S-au implinit ieri 6 ani de la Marea Prabusire Financiara. Nimeni nu ar fi crezut atunci ca o institutie precum Lehman Brothers va cadea si ca aceasta cadere va declansa in lant o noua criza financiara internationala. A propos de “nimeni nu ar fi crezut”, ma intreba de curand cineva vizibil contrariat cum e posibil ca dintre atatia economisti nimeni sa nu previzioneze (si sa si opreasca) o asemenea criza financiara. In fond, economia e stiinta sau nu? Buna intrebare…. Economisti sau nu, dupa 6 ani cu totii ne intrebam cum de nu am vazut semnele de sub nasul nostru, cum de nu am reusit sa evitam declansarea unei asemenea caderi economice si, cel mai grav, cum de nu am reusit sa gasim cea mai potrivita solutie de a o combate… Dupa 6 ani, recuperarea economiei mondiale este inca discutabila. Si asimetrica.

12 septembrie 2008. Cea mai mare banca de investitii Lehman Brothers cere ajutor financiar guvernului. Desi toata lumea a sperat pana in ultima clipa ca va ceda presiunilor, guvernul american nu accepta. Rezultatul, Lehman Brothers intra in faliment. Plecand de la ideea preconceputa to bil to fall, prabusirea gigantului bancar socheaza de a dreptul pietele financiare din intreaga lume. Efectele aproape imediate la nivel mondial au fost atat de puternice incat, la doar cateva zile după ce Lehman Brothers a fost lasat sa intre in faliment cu buna stiinta, guvernantii americani anuntau deja ca sunt nevoiti sa injecteze masiv lichiditate in sistemul bancar. Supraevaluate, preturile caselor se prabusesc peste noapte, ipotecile explodeaza, iar colosii sistemului financiar american – banci de investitii/fonduri de economii/asiguratori, etc. cad unul dupa altul in lant domino. Criza ce a urmat s-a dovedit a fi mult mai greu de contracarat decat si-ar fi inchipuit pana si cel mai pesimist economist. A fost buna decizia guvernului american, a fost rea? Pana astazi economistii se intreaba daca nu cumva costurile contracararii crizei au fost mult mai mari decat evitarea declansarii ei prin spijinirea bancii de investitii Lehman Brothers.

Peste tot in lume, necesitatea de a reduce presiunea sistemului de pensii publice asupra cheltuielilor publice a determinat introducerea unor sisteme de pensii alternative. Solutia identificata de toata lumea a fost implementarea unui mix al sistemelor de pensii publice si private, optandu-se astfel mai degraba pentru capitalizarea contributiilor persoanelor, decat pentru redistribuirea intergenerationala. Spre deosebire de sistemul public, sistemul privat de pensii nu se bazeaza pe redistribuire, ci pe economisire si investitii. In 2008, Romania introducea sistemul pensiilor administrate privat. Demarat mai tarziu decat in alte state est europene, sistemul romanesc s-a dovedit a fi un succes. Functionarea si administrarea de pana acum a condus la obtinerea unei rate medii de rentabilitate in 2013 de 10,45%. Performantele investitionale au fost cu atat mai bune cu cat au fost obtinute prin plasamente financiare cu risc redus, pe fondul unei crize economice si financiare internationale fara precendent.

Furnizarea decapital pe termen lung a fost una dintre problemele-cheie ale actualei crize, cu implicatii directe asupra cresterii economice si stabilitatii financiare in aceeasi masura. Acest context a generat dezvoltarea puternica a unui instrument economic (relativ) nou – Fondurile Suverane de Investitii (FSI).FSI urile sunt in fapt vehicule investitionale cu un portofoliu diversificat de active, atat pe piata nationala cat si internationala. Sunt finantate de stat (fiind suverane), in genere fiind infiintate in scopuri macroeconomice – stimularea economiei nationale pe baza unor strategii de investitii pe termen mediu si lung.

Sub impactul crizei financiare, ascensiunea fondurilor suverane de investitii a fost impresionanta. In multe cazuri,acestea s-au comportat asemeni unui stabilizator fiscal, furnizand guvernelor venituri suplimentare. Ideea crearii unui Fond suveran de investitii in scopul stimularii economiei nationale a fost agreata si de institutiile europene si internationale (Comisia Euroepana, FMI, OECD, etc.). Plecand de larolul in crestere pe care fondurile suverane de investitii il au pe pietele financiare mondiale, si implicit, europene, Comisia Europeana a propus chiar o abordare comuna a acestora la nivel european. Documentul Comisiei Europene concepe practic baza pe care statele membre pot lua o decizie privind o abordare comuna la nivel european in privinta FSI. UE incurajeaza astfel utilizarea de catre statele membre a instrumentelor existente, abordare comuna propusa de Comisie fiind in fapt in asentimentul FMI (care a si creat un Cod de Conduita pentru FSI) dar si OECD, etc.

Se implinesc 5 ani de la marea prabusire. Nimeni nu ar fi crezut atunci ca o institutie precum Lehman Brothers va cadea si mai ales ca va aceasta cadere va declansa in lant o noua criza financiara mondiala. Dupa 5 ani, recuperarea economiei mondiale este inca discutabila. Si asimetrica, revenirea economiei mondiale se face in trei viteze: economiile emergente cresc repede (China, India Brazilia), in SUA in ciuda masurilor puternic expansioniste asteptarile nu depasesc o crestere in jur de 2%, in vreme ce Europa pare sa nu-si mai revina. Anul acesta se asteapta scadere economica, cu o Germanie care va creste cu numai 0,6%. Ba mai mult, se vorbeste chiar despre un nou val al crizei, de o amplitudine cel putin la fel de mare precum cea din 2008.

Efectul Bernanke a debutat in 2009, atunci când FED (banca centrala a SUA) a demarat programul de relaxare cantitativa, mai exact a recurs la tiparire de “bani ieftini”, bani fara acoperire in economia reala. Totul a fost gandit cu scopul (nobil de altfel) de a scoate din criza economia mondiala, prin stimularea cresterii economice. Culmea este ca ceea ce parea atunci a fi singura solutie reala de a scapa de criza, se dovedeste astazi a fi exact motivul care sta la declansarea unei potentiale noi crize financiare mondiale.

De la declansarea crizei financiare, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind toate instrumentele in dotare, ba mai mult, demonstrand chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed ul a fost nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Caci in esenta, utilizarea relaxarii cantitative de catre o banca centrala se face atunci cand masurile conventionale de politica monetara luate pentru stimularea economiei devin ineficiente.

Furnizarea de capital pe termen lung a fost una dintre problemele-cheie ale actualei crize, cu implicatii asupra stabilitatii financiare, dar si cresterii economice a economiilor nationale. In urma declansarii crizei, OECD a demarat un proiect de mare anvergura in Europa si nu numai www.oecd.org/finance/lti. Scopul acestuia a fost de a facilita investitiile pe termen lung prin intermediul investitorilor institutionali (precum fondurile de pensii private), investitii cu impact direct asupra cresterii economice si stabilitatii financiare internationale. Altfel spus, banii constituiti in fonduri de pensii private pot fi atribuiti investitiilor pe termen lung, precum investitiile in infrastructura, scopul fiind impactul acestora asupra relansarii economiilor nationale. De ce fondurile de pensii private? Deoarece prin insasi natura activitatii, administratorii acestor fonduri nu sunt constransi de nevoia imediata de lichiditate, ceea ce justifica o potentiala propensiune a lor catre investitiile in active mai putin lichide, cum ar fi infrastructura, de exemplu.