AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home FMI

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Saptamana viitoare directorul FMI Christine Lagarde va vizita Romania urmand a sustine identificarea unor noi paradigme de crestere economica in estul Europei si nu numai. Pledoaria sefei FMI pentru crestere economica nu este intamplatoare. In nenumarate randuri mesajul cheie a institutiei internationale a fost ingrijorarea cu privire la recuperarea economica europeana. De curand, Romania a incheiat cel de al doilea acord Stand-by cu FMI, pozitia oficiala a institutiei internationale dupa inchiderea evaluarilor fiind ca România s-a stabilizat din punct de vedere macroeconomic, insa “cresterea economica este slaba si riscurile pentru economie inca exista”.

Ce fel de riscuri ameninta economia romaneasca? Desi este stabila din punct de vedere macroeconomic, riscurile interne sunt inca prezente si sunt legate in special de volatilitatea fluxurilor de capital, dependenta de finantarea externa, dar si de intarzierile in implementarea reformelor structurale plus consecintele ce decurg de aici. Problema este ca peste riscurile interne se suprapun riscurile externe, Romania fiind vulnerabila in primul rand din perspectiva riscului de contagiune dinspre zona euro. Sunt insa reale aceste riscuri? Da. In momentul de fata, cele mai importante riscuri in Europa sunt cele la adresa stabilitatii financiare a acesteia, cu potential efect de contagiune spre Romania.  Iata doar cateva dintre ele.

Criza recenta a afectat increderea in eficienta impusurilor fiscale si a celor monetare in intreaga lume. Decidentii de politici macroeconomice incearca acum in primul rand restaurarea increderii in acţiunile lor. Ultimele evenimente din lumea economica (vezi criza zonei euro dar si recentul fiscal cliff) par sa sublinieze doua viziuni distincte in ceea ce solutionarea acesteia, viziuni care tind sa contureze vizibil doua modele. Modelul german ce merge exclusiv pe ideea de constrangere/austeritate mizand pe o combinatie de injectie prudenta de bani de catre BCE pentru relansarea creditarii/reduceri masive de cheltuieli/cresteri de taxe/. Tehnic vorbind, combinatia poate fi benefica. Practic, nu trebuie scapat din vedere ca subiectul este economia europeana, nu economia germana, deci lucrezi cu alt material.

Toata presa romaneasca a comentat miercuri un scenariu aproape apocaliptic al FMI pentru Romania: de la potentialul de crestere a economiei puternic deteriorat, până la o uluitoare depreciere a leului (5,4 Ron/ euro). De unde s-a declansat isteria?Potrivit unuia dintre rapoartele FMI, decalajul de productie in Romania este revizuit substantial vis a vis de estimarile anterioare, atat pentru anii precedenti, cat si prognoza pentru urmatorii ani. Pentru unele perioade se trece de la un output gap considerat anterior pozitiv, la unul negativ – in vreme ce prognozele arata un output gap ce nu se va mai inchide in 2015, ci in 2018 (cel mai devreme).

Incep prin a spune ca cifrele privind decalajul de productie trebuie privite cu multa prudenta, in general si in mod special in tari in tranzitie, precum Romania. In primul rand, pentru ca ele sunt doar niste ESTIMARI. Decalajul de productie reprezinta diferenta dintre PIB ul potential al unei economii (ceea ce se poate produce la un moment dat in economie in conditii de utilizare deplina a resurselor) si PIB ul curent.PIB ul potential este insa o variabila neobservabila (nu poate fi observata direct din datele statistice), prin urmare este doar estimata. Prin diferite metodologii. Metodologiile cele mai utilizate sunt metoda functiei de productie (Comisia Europeana, dar si FMI), sau cele bazate pe filtre statistice (ECB, de exemplu).

Fondul Monetar International a facut public recent ultimul raport de evaluare a aranjamentului de asistenta financiara incheiat cu statul roman in anul 2009. Ceea ce atrage atentia de la o prima citire este diferenta considerabila intre modul in care este vazuta (in cifre) economia Romaniei de catre Fondul Monetar International, vis a vis de Comisia Europeana, Comisia Nationala de Prognoza sau Ministerul de Finante al Romaniei, de exemplu. Se pot observa cu usurinta diferente semnificative referitoare la prognoza pentru 2012 a unor indicatori importanti, precum PIB, deficit bugetar, deficit bugetar structural dar si prognoze privind evolutia output gap ului in Romania (decalaj de productie).  Din toti acesti indicatori macroeconomici, soldul bugetar structural mi-a atras atentia in mod special.

Echipa Fondului Monetar International a facut de curand public ultimul raport de evaluare a aranjamentului de asistenta financiara incheiat cu statul roman in anul 2009. Marturisesc ca aveam asteptari ceva mai mari de la aceasta evaluare. Cel putin din punctul de vedere al anumitor “puncte cheie” le-as numi care nu au fost abordate. Raportul mentioneaza performantele Romaniei de reducere a deficitelor bugetare structurale in ultimii ani. Asa este, Romania a avut una dintre cele mai bune performante de ajustare a deficitului structural din tarile europene. La fel de adevarat este insa ca foarte putine state din Europa au plecat in varful crizei cu deficite structurale de aproape 2 cifre.