AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home efectul bernanke

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Efectul Bernanke a debutat in 2009, atunci când FED (banca centrala a SUA) a demarat programul de relaxare cantitativa, mai exact a recurs la tiparire de “bani ieftini”, bani fara acoperire in economia reala. Totul a fost gandit cu scopul (nobil de altfel) de a scoate din criza economia mondiala, prin stimularea cresterii economice. Culmea este ca ceea ce parea atunci a fi singura solutie reala de a scapa de criza, se dovedeste astazi a fi exact motivul care sta la declansarea unei potentiale noi crize financiare mondiale.

De la declansarea crizei financiare, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind toate instrumentele in dotare, ba mai mult, demonstrand chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed ul a fost nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Caci in esenta, utilizarea relaxarii cantitative de catre o banca centrala se face atunci cand masurile conventionale de politica monetara luate pentru stimularea economiei devin ineficiente.

Fondul Monetar International a facut public recent ultimul raport de evaluare a aranjamentului de asistenta financiara incheiat cu statul roman in anul 2009. Ceea ce atrage atentia de la o prima citire este diferenta considerabila intre modul in care este vazuta (in cifre) economia Romaniei de catre Fondul Monetar International, vis a vis de Comisia Europeana, Comisia Nationala de Prognoza sau Ministerul de Finante al Romaniei, de exemplu. Se pot observa cu usurinta diferente semnificative referitoare la prognoza pentru 2012 a unor indicatori importanti, precum PIB, deficit bugetar, deficit bugetar structural dar si prognoze privind evolutia output gap ului in Romania (decalaj de productie).  Din toti acesti indicatori macroeconomici, soldul bugetar structural mi-a atras atentia in mod special.