AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home economia Romaniei

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

In ciuda aparentelor, problemele din economia americana, care au declansat initial spargerea bulei imobiliare si criza financiara actuala nu au fost nici pe departe rezolvate. Pe fondul deciziilor mai degraba haotice ale decidentilor, dezechilibrele economice si financiare s-au accentuat in ultimii ani. Tergiversarea unor solutii structurale, sanatoase si preferinta pentru pseudo-solutii monetare care nu au facut altceva decat sa cumpere timp cu bani ieftini au creat conditii favorabile de aparitie a  ceea ce economistii numesc “o furtuna perfecta”.

Din ce in ce mai multe voci oficiale incep sa recunoasca public asta.„Economia mondiala este la fel de vulnerabila la o criza financiara asa cum era in 2007 (…) iar un pericol in plus sunt datoriile mai mari decat erau atunci si expunerea economiilor emergente”, declara de curand Jaime Caruana, directorul general al Bancii Reglementelor Internationale – banca bancilor centrale. Mai mult, Caruana considera ca sistemul financiar international este in multe privinte mai fragil decat era inaintea crizei  din 2008. De curand, Fondul Monetar Internaţional (FMI) avertiza prin oficialul Lagarde că „pietele financiare sunt prea optimiste, in conditiile in care rata somajului si nivelul ridicat al datoriilor din Europa ar putea afecta investitiile din regiune si perspectivele de crestere ale acesteia”. Banca Mondiala avertiza de curand oficial ca acum este momentul sa ne pregatimpentru un nou val al crizei.

Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a facut ieri o serie de declaratii  ce sugereaza nevoia acuta de schimbare a politicilor economice in Europa „politica de austeritate urmata de Uniunea Europeana nu mai are sustinerea politica si sociala necesara pentru a functiona (…) UE ar trebui sa puna mai mult accent pe politicile de stimulare a cresterii economice pe termen scurt si mai putin pe diminuarea cheltuielilor bugetare”(…) Desi cred ca aceasta politica este fundamental corecta, cred, de asemenea, ca si-a atins limitele”, a declarat Barroso in cadrul unei conferinte de presa. In replica, astazi ministerul german al Finantelor cere continuarea procesului de consolidare bugetara si de reforma in Europa in scopul obtinerii unei cresteri economice  sanatoase, considerand ca procesul de consolidare bugetara in Europa este unul de succes.

Romania a avut unul dintre cele mai ambitioase programe de ajustare fiscala din Uniunea Europeana, cu o viteza de ajustare medie anuala de aproximativ 1,9% din PIB (in termeni de deficit structural). In momentul de fata cred ca o provocare cu adevarat importanta pentru Romania este de a transforma acest proces (pur cantitativ pana in momentul de fata) intr-unul calitativ. Ajustarea fiscala a avut repercursiuni severe asupra tuturor- o combinatie dintre cele mai nefericite de taiere semnificativa de cheltuieli bugetare si crestere majora de TVA. In Romania nu au existat alternative ajustarii fiscale. Marja de manevra a politicii fiscale, cea care ar fi trebuit sa permita acordarea de stimuli fiscali in timp de criza a fost aspru limitata de existenta si perpetuarea deficitelor bugetare mari din trecut. Plecand de la deficite bugetare mari, singura alternativa era sa le diminuezi.

In ultima perioada, tensiunile legate de ceea ce se va intampla cu viitorul zonei euro au crescut exponential. Grecia continua sa fie o mare problema pentru zona euro. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand o schimbare semnificativa de viziune cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene, cu toate riscurile ce pot deriva de aici.

Contextul international din zona euro a determinat o deteriorare masiva a increderii investitorilor, la care se adauga incertitudinile legate de continuarea planurilor de austeritate fiscala impuse in continuare in tarile europene. Acestea sunt cauzele de fond care au condus in primul rand la deprecierea monedei euro, dar si la deprecierea in masa a monedelor nationale ale tarilor din Europa Centra si de Est. Avand in vedere incertitudinile legate de cauzele ce au determinat deteriorarea valutelor, nimeni nu poate spune sigur in acest moment cat timp va continua aceasta tendinta.

Se pare ca decizia a fost luata. Se vor majora salariile bugetarilor cu 15% incepand din luna iunie. Ma uimeste de-a dreptul cat de simplist sunt analizate niste decizii atat de importante pentru economia romaneasca. Si superficialitatea argumentelor. Se tot repeta obsesiv acelasi mecanism de gandire. Crestem salariile bugetarilor pentru ca trebuie stimulata cresterea economica. Poate fi adevarat. Romania are nevoie de crestere economica ca de aer. S-a ales insa una dintre modalitatile cele mai proaste de a o face. In opinia mea se face o grava eroare atunci cand se ia in calcul doar un canal de transmisie al efectelor salariilor in economie. Si acela foarte plapand. Adica, bun, cresterea salariilor bugetarilor (cu procentul de 15%) poate aduce crestere economica. Dar nu este singurul canal de transmisie al efectelor salariilor asupra economiei. Cresterea salariilor mai are si alte efecte, asupra altor variabile din economie. Ceea ce ma obliga sa analizez efectul total cauzat de factorul crestere de salarii.

Un lucru este clar si trebuie spus inca de la inceput. Decidentii de politici macroeconomice sunt datori sa gandeasca si sa gaseasca solutii de repornire a economiei romanesti cat mai rapid. Altfel, toate eforturile facute pana acum de fiecare roman in parte vor fi fost facute in zadar. Cel putin la nivel conceptual, declaratiile oamenilor politici din ultima perioada sunt de bun augur. Mesajul este ca (macar) se cauta solutii. A privi insa economia Romaniei si modalitatile de relansare a acesteia din perspectiva politica, sau, mai rau, electorala, cred ca este ultimul lucru care trebuie facut.

In opinia mea, acum mai mult ca oricand, lucrurile trebuie analizate cat se poate de tehnic, detasat, si nu din punct de vedere politic, la cald. Altfel spus, nu e momentul de derapaje, ci de optimizare. Analiza solutiilor propuse (de crestere a salariilor sau de reducere a CAS) trebuie facuta astfel incat costurile sa fie minimizate. Caci ambele solutii lansate pana acum de decidenti au atat avantaje, cat si dezavantaje. Important este ca dezavantajele sa fie cat mai mici. Una dintre solutiile propuse consta in cresterea salariilor bugetarilor incepand cu 1 iunie. Dincolo de faptul ca orice crestere de salarii este oricand binevenita, esential este sa analizam care vor fi efectele acestei masuri asupra intregii economii. Ce ar insemna pentru economia Romaniei cresterea salariilor bugetarilor?

Devine din ce in ce mai clar pentru toata lumea. Tratatul fiscal propus de UE este o conditie necesara pentru Europa. Si, dupa cum am scris in analiza anterioara, Romania nu trebuie sa se “supuna” Uniunii Europene pentru ca nu are de ales, ci pentru ca este in interesul sau. Pur si simplu ne avantajeaza. Asa incat este clar, in martie, Europa trebuie sa mearga impreuna si sa demonstreze ca e capabila sa gaseasca solutii pentru criza fiscala cu care se confrunta. In opinia mea insa, desi absolut necesar, acest Tratat nu va fi suficient. Nici pentru zona euro si nici pentru statele care-si doresc sa intre in uniunea monetara europeana. Adevarat, marele merit al acestuia este de a fi linistit spiritele pe termen scurt. Pe termen mediu insa, viziunea liderilor europeni va trebui sa se modifice structural.

De ce. Pentru ca acest Tratat fiscal „trateaza” efectul si nu cauza crizei cu care se confrunta zona euro. Asta pentru ca, in opinia mea, cauza principala a aceea ce se intampla astazi in zona euro poate fi atribuita diferentelor considerabile de dezvoltare dintre statele membre, cu toate implicatiile ce deriva de aici. Cand spun diferente de dezvoltare ma refer in special la diferentele de productivitate, care ulterior s-au tradus in diferente de competitivitate. Iar de aici pana la dezechilibre macroeconomice semnificative a mai fost doar un pas.