AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home economia Germaniei

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Noile sisteme de avertizare timpurie a crizelor atrag atentia asupra faptului ca surplusurile mari de cont curent pot fi la fel de nocive ca si deficitele. Explicatia este simpla. Surplusul de cont curent al unui stat se regaseste in deficitul de cont curent al altuia, prin urmare dincolo de o anumita limita (Comisia Europeana considera acest prag ca fiind la 4%) surplusurile de cont curent pot ajunge sa afecteze stabilitatea economica globala.

Ani intregi, tinta reprosurilor a fost China. In ultima perioada, toti ochii sunt indreptati insa asupra Germaniei, motorul economiei europene. Inainte de declansarea crizei financiare internationale, surplusurile Germaniei de cont curent se regaseau in deficitele acumulate de statele periferice din zona euro. Dupa criza, exporturile nemtesti s-au orintat spre economiile emergente, statele europene fiind puternic afectate de scaderea cererii interne. Conform datelor oficiale, surplusul de cont curent al Germaniei ajungea in 2012 la un varf de 201 miliarde dolari. Nici China, nici Japonia nici chiar tarile producatoare de petrol (unde exporturile sunt mult mai mari decat importurile) nu au atins performanta din ultima vreme a Germaniei.

Victorie fara precedent pentru Angela Merkel in Germania. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema momentului, cunoscute fiind vederile Angelei Merkel cu privire la continuarea austeritatii in Europa. Centrul cere periferiei austeritate ca solutie inevitabila, in vreme ce periferia cere pur si simplu aer sa respire. Germania sustine ca si-a facut lectiile in zona euro, asteaptand acum acelasi lucru de la restul statelor europene. Adevarat. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este neaparat optima. In fond, Germania a avut de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.

In opinia mea solutiile mult mediatizatului summit UE din 9 decembrie au avut calitatea de a linisti spiritele pe termen scurt. Pe termen mediu insa, viziunea liderilor europeni va trebui sa se modifice structural. Altfel, solutiile temporare (si ele concretizate parca mult prea greoi) nu vor mai fi cu siguranta de ajuns pentru a tine la un loc tari atat de diferite sub multiple aspecte, indiferent de cat de mult isi doresc ele sa aiba un destin comun.

De ce spun asta. Pe termen scurt, problema lichiditatii pare sa fie rezolvata. In fond, asta era urgenta, nu? Intr-o forma sau alta, tarile indatorate excesiv vor reusi sa se imprumute in continuare pentru a merge mai departe. Si la dobanzi rezonabile. Aceasta este practic principala decizie reala a summitului, palpabila, care va face ca viata sa poata merge mai departe in zona euro. Faptul ca decidentii isi propun sa imbunatateasca sanatatea finantelor publice prin impunerea unei reguli cu caracter de lege, este un lucru notabil, dar nu de natura sa linisteasca pietele definitiv si irevocabil. Europa si-a mai asumat reguli pe care nu le-a respectat. Altfel, din punct de vedere tehnic, asa cum am mai scris si cu alte ocazii, o regula pe deficitul structural este solutie optimala.