AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home criza internarionala

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Au trecut 10 ani de la marea recesiune si economistii inca poarta dispute legate de unde s-a gresit, dar si ce ar trebui facut de acum inainte. Dincolo de dispute, in opinia mea exista cateva „mosteniri” de necontestat ale crizei, cu care intr-un fel sau altul va trebui sa ne descurcam de aici inainte.

Am scris pt Ziarul financiar cateva idei, unele dintre ele au fost prezentate si in cadrul conferintei de la BNR pe aceeasi tema “10 ani de la criza” din 24 septembrie

Lectura placuta va doresc, daca tot incepe anul universitar, sa ne reapucam de citit!  :)

 

 

 

Luni, 24 septembrie, a avut loc la Banca Naţională a României, dezbaterea cu tema „10 ani de la izbucnirea Crizei Financiare”, cu ocazia lansării volumului acad. Daniel Dăianu, „Emerging Europe and the Great Recession”, apărut la editura Cambridge Scholars Publishing (UK) în acest an.

Cuvânt de deschidere: acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României.

Intervenții:

- Leonardo Badea, președintele Autorității de Supraveghere Financiară

- Mihnea Crăciun, director adjunct BERD (Biroul din București)

- Radu Crăciun, președinte BCR Pensii

- Aura Gabriela Socol, profesor univ. dr., Academia de Studii Economice din București

- Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului, Banca Națională a României

- Valentin Lazea, economist șef, Banca Națională a României

- Laurian Lungu, doctor în economie (Universitatea Cardiff)

Moderator al dezbaterii: Cristian Hoștiuc, director editorial, Ziarul Financiar.

 

Cand Romania a intrat in UE si-a asumat implicit obligatia de a adopta moneda euro. Astazi, dupa 10 ani, ironia face ca statele est europene – inclusiv Romania – sa indeplineasca criteriile nominale de acceptare in eurozona, in timp ce state din insasi ZE nu le mai indeplinesc. Cu toate astea, atitudinea comuna a statelor est europene este de asteptare. Din mai multe motive. Pe de o parte, criza a reusit sa convinga pe multi (nu pe toti, e adevarat) ca nu este de dorit sa intri in zona euro oricand si oricum. Evolutiile de pana acum arata ca majoritatea criteriilor nominale au fost indeplinite destul de greu, in toate aceste state, iar faptul ca ele sunt indeplinite in prezent nu este o garantie ca vor fi indeplinite si in viitor. Pe de alta parte, experienta statelor din interiorul eurozonei a aratat ca indeplinirea criteriilor de la Maastricht la momentul aderarii nu a inseamnat si mentinerea lor, cel putin nu pentru tarile cu decalaj mare de venit.

De ce conteaza aceste decalaje

 In Romania a existat pana de curand ideea ca e suficient sa indeplinesti criteriile nominale pentru a declansa procedura de aderare la zona euro. Inca mai exista astfel de idei, care, in esenta, se bazeaza pe ratiuni mai degraba politice si/sau geopolitice atunci cand invoca o trecere rapida la euro. In fapt, Romania a fost multa vreme singura tara din regiune cu un deficit de analiza economica temeinica pe aceasta tema.

A fi sau a nu fi in zona euro. Dilema nu e noua pentru liderii europeni atunci cand vine vorba de Grecia. Desi nu participase niciodata la Sistemul Monetar European, Grecia decide sa intre in 1998 in ERM (largit deja la +/15%), hotarata sa faca toate eforturile pentru a face parte dintre statele fondatoare ale zonei euro ce urma a fi lansata in 1999. Nu e acceptata, pentru ca nu indeplineste criteriile. Merge insa mai departe si depune cerere de intrare in tanara uniune in iunie 2000 pentru ca la 1 ianuarie 2001 sa devina al doisprezecelea membru al zonei euro. Evolutia volatila a economiei Greciei, problemele structurale de fond, la pachet cu temerea legata de nesustenabilitatea, nedurabilitatea indeplinirii criteriilor de admitere aveau sa faca obiectul unor dispute controversate pana astazi. Pe buna dreptate. Temerile aveau sa se confirme. Astazi, avem inca aceeasi dilema. Va fi posibil ca problemele economice repetate ale Greciei (dublate de cele politice) sa distruga intreaga constructie europeana? E mai bine sa iasa din zona euro cu tot cu problemele ei? Care e raul cel mai mic – cu sau fara Grecia?

Trebuie spus insa ca Grecia nu e singurul stat din uniune care nu s-a „incadrat” in masura performantelor germane, de exemplu, daca ar fi sa luam Germania drept reper. Nu a fost singurul stat care a reusit sa se alinieze standardelor impuse datorita unor masuri temporare si nu este nici singurul care a ajuns sa creeze probleme zonei euro. De altfel, s-a stiut din capul locului ca euro zona NU este o „zona monetara optima” si nici nu va reusi sa fie prea curand, cu atat mai mult o eurozona extinsa spre est. Cu toate acestea, zona euro s-a format, a functionat si functioneaza inca confirmand ca, in acest caz,  vointa politica este mai puternica decat realitatea economica.

In ciuda aparentelor, problemele din economia americana, care au declansat initial spargerea bulei imobiliare si criza financiara actuala nu au fost nici pe departe rezolvate. Pe fondul deciziilor mai degraba haotice ale decidentilor, dezechilibrele economice si financiare s-au accentuat in ultimii ani. Tergiversarea unor solutii structurale, sanatoase si preferinta pentru pseudo-solutii monetare care nu au facut altceva decat sa cumpere timp cu bani ieftini au creat conditii favorabile de aparitie a  ceea ce economistii numesc “o furtuna perfecta”.

Din ce in ce mai multe voci oficiale incep sa recunoasca public asta.„Economia mondiala este la fel de vulnerabila la o criza financiara asa cum era in 2007 (…) iar un pericol in plus sunt datoriile mai mari decat erau atunci si expunerea economiilor emergente”, declara de curand Jaime Caruana, directorul general al Bancii Reglementelor Internationale – banca bancilor centrale. Mai mult, Caruana considera ca sistemul financiar international este in multe privinte mai fragil decat era inaintea crizei  din 2008. De curand, Fondul Monetar Internaţional (FMI) avertiza prin oficialul Lagarde că „pietele financiare sunt prea optimiste, in conditiile in care rata somajului si nivelul ridicat al datoriilor din Europa ar putea afecta investitiile din regiune si perspectivele de crestere ale acesteia”. Banca Mondiala avertiza de curand oficial ca acum este momentul sa ne pregatimpentru un nou val al crizei.

Criza recenta a afectat increderea in eficienta impusurilor fiscale si a celor monetare in intreaga lume. Decidentii de politici macroeconomice incearca acum in primul rand restaurarea increderii in acţiunile lor. Ultimele evenimente din lumea economica (vezi criza zonei euro dar si recentul fiscal cliff) par sa sublinieze doua viziuni distincte in ceea ce solutionarea acesteia, viziuni care tind sa contureze vizibil doua modele. Modelul german ce merge exclusiv pe ideea de constrangere/austeritate mizand pe o combinatie de injectie prudenta de bani de catre BCE pentru relansarea creditarii/reduceri masive de cheltuieli/cresteri de taxe/. Tehnic vorbind, combinatia poate fi benefica. Practic, nu trebuie scapat din vedere ca subiectul este economia europeana, nu economia germana, deci lucrezi cu alt material.

Toata presa romaneasca a comentat miercuri un scenariu aproape apocaliptic al FMI pentru Romania: de la potentialul de crestere a economiei puternic deteriorat, până la o uluitoare depreciere a leului (5,4 Ron/ euro). De unde s-a declansat isteria?Potrivit unuia dintre rapoartele FMI, decalajul de productie in Romania este revizuit substantial vis a vis de estimarile anterioare, atat pentru anii precedenti, cat si prognoza pentru urmatorii ani. Pentru unele perioade se trece de la un output gap considerat anterior pozitiv, la unul negativ – in vreme ce prognozele arata un output gap ce nu se va mai inchide in 2015, ci in 2018 (cel mai devreme).

Incep prin a spune ca cifrele privind decalajul de productie trebuie privite cu multa prudenta, in general si in mod special in tari in tranzitie, precum Romania. In primul rand, pentru ca ele sunt doar niste ESTIMARI. Decalajul de productie reprezinta diferenta dintre PIB ul potential al unei economii (ceea ce se poate produce la un moment dat in economie in conditii de utilizare deplina a resurselor) si PIB ul curent.PIB ul potential este insa o variabila neobservabila (nu poate fi observata direct din datele statistice), prin urmare este doar estimata. Prin diferite metodologii. Metodologiile cele mai utilizate sunt metoda functiei de productie (Comisia Europeana, dar si FMI), sau cele bazate pe filtre statistice (ECB, de exemplu).

Echipa Fondului Monetar International a facut de curand public ultimul raport de evaluare a aranjamentului de asistenta financiara incheiat cu statul roman in anul 2009. Marturisesc ca aveam asteptari ceva mai mari de la aceasta evaluare. Cel putin din punctul de vedere al anumitor “puncte cheie” le-as numi care nu au fost abordate. Raportul mentioneaza performantele Romaniei de reducere a deficitelor bugetare structurale in ultimii ani. Asa este, Romania a avut una dintre cele mai bune performante de ajustare a deficitului structural din tarile europene. La fel de adevarat este insa ca foarte putine state din Europa au plecat in varful crizei cu deficite structurale de aproape 2 cifre.