AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home criza financiara

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

A forta cresterea economica creand un razboi al valutelor nu e o idee noua. Economia mondiala a fost aproape ruinata de razboiul valutar din anii `30, in timp ce crizele valutare din anii `90  au reusit  sa distruga constructia monetara europeana (SME) gandita de a lungul catorva decenii. Desi nu asta era solutia optima, multe state au recurs in anii `30 la ceea ce in literatura de specialitate avea sa se numeasca dezalorizare competitiva. Potrivit acestui principiu, o tara isi poate devaloriza moneda nationala in scopul stimularii exporturilor si indirect al consolidarii cresterii conomice. Mecanimul este relativ simplu. O moneda devalorizata ieftineste exporturile in termeni relativi, stimuland cresterea economica. Pentru a se proteja de statele care isi manipuleaza valuta si le creeaza astfel concurenta neloiala, tarile dezavantajate vor apela la protectionism. O instabilitata monetara generata de un razboi valutar plus protectionism ar fi putut pune insa in pericol insasi constructia europeana.

Principalele riscuri la nivel mondial vazute de economisti pentru anul 2013 sunt criza din zona euro si asa numitul fiscal cliff american (varf fiscal, zid fiscal sau prapastie fiscala). Anul a debutat in forta din punct de vedere economic cu evenimentul fiscal cliff. Senatul american a adoptat chiar pe 1 ianuarie (nu intamplator) un acord incheiat cu Casa Alba datorita caruia America a reusit sa evite declansarea “zidului bugetar”, cu toate externalitatile negative ce ar fi putut decurge de aici.

In primul rand, ce inseamna fiscal cliff. In esenta, mecanismul presupune impunerea unor plafoane pe anumiti indicatori macroeconomici – deficit bugetar, datorie publica, considerandu-se ca depasirea acestora va conduce la dezechilibre puternice in economie – deficite bugetare mari, datorie nesustenabila etc. Atingerea acestor plafoane presupune activarea unui mecanism de corectie automat, de tip cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli guvernamentale. In cazul zidului bugetar american, este vorba despre o combinatie de cresteri de impozite ce anulează masurile de relaxare fiscala mostenite din perioada administratiei Bush din ultimii 12 ani plus declansarea automata a reducerii cheltuielilor guvernamentale, incepand cu 1 ianuarie anul curent.

Criza recenta a afectat increderea in eficienta impusurilor fiscale si a celor monetare in intreaga lume. Decidentii de politici macroeconomice incearca acum in primul rand restaurarea increderii in acţiunile lor. Ultimele evenimente din lumea economica (vezi criza zonei euro dar si recentul fiscal cliff) par sa sublinieze doua viziuni distincte in ceea ce solutionarea acesteia, viziuni care tind sa contureze vizibil doua modele. Modelul german ce merge exclusiv pe ideea de constrangere/austeritate mizand pe o combinatie de injectie prudenta de bani de catre BCE pentru relansarea creditarii/reduceri masive de cheltuieli/cresteri de taxe/. Tehnic vorbind, combinatia poate fi benefica. Practic, nu trebuie scapat din vedere ca subiectul este economia europeana, nu economia germana, deci lucrezi cu alt material.

Toata presa romaneasca a comentat miercuri un scenariu aproape apocaliptic al FMI pentru Romania: de la potentialul de crestere a economiei puternic deteriorat, până la o uluitoare depreciere a leului (5,4 Ron/ euro). De unde s-a declansat isteria?Potrivit unuia dintre rapoartele FMI, decalajul de productie in Romania este revizuit substantial vis a vis de estimarile anterioare, atat pentru anii precedenti, cat si prognoza pentru urmatorii ani. Pentru unele perioade se trece de la un output gap considerat anterior pozitiv, la unul negativ – in vreme ce prognozele arata un output gap ce nu se va mai inchide in 2015, ci in 2018 (cel mai devreme).

Incep prin a spune ca cifrele privind decalajul de productie trebuie privite cu multa prudenta, in general si in mod special in tari in tranzitie, precum Romania. In primul rand, pentru ca ele sunt doar niste ESTIMARI. Decalajul de productie reprezinta diferenta dintre PIB ul potential al unei economii (ceea ce se poate produce la un moment dat in economie in conditii de utilizare deplina a resurselor) si PIB ul curent.PIB ul potential este insa o variabila neobservabila (nu poate fi observata direct din datele statistice), prin urmare este doar estimata. Prin diferite metodologii. Metodologiile cele mai utilizate sunt metoda functiei de productie (Comisia Europeana, dar si FMI), sau cele bazate pe filtre statistice (ECB, de exemplu).

td_demo_atachement_3

Cu totii resimtim in propriul buzunar cresterea preturilor din supermarketuri, in special la alimente. Documentele oficiale confirma, daca mai era cazul, anuntand ca, din cauza efectelor secetei asupra preturilor la alimente, in Romania inflatia va creste pana la aproximativ 5% la sfarsitul anului. Acelasi motiv este invocat si de INS, seceta. Potrivit acestei institutii, dupa ce in septembrie preturile au crescut cu 1,18% (ca urmare a scumpirii alimentelor), rata anuala a inflatiei a atins maximul din acest an ajungand la 5,33%. Asadar, sa intelegem ca inflatia din Romania este un fenomen mai mult sau mai putin meteosensibil?

In primul rand, este bine de stiut ca problema nu este specific romaneasca, ci globala. Potrivit rapoartelor FMI si Banca Mondiala seceta din acest an va determina o crestere globala a preturilor la alimente. Deocamdata nu exista semne care sa anunte o criza alimentara precum cea din 2008, insa trebuie sa fim precauti, precizeaza aceleasi surse. Intrebarea este cat de mult poate o banca nationala sa contracareze/controleze efectele unui astfel de fenomen „meteo”, sa-i spunem?

Desi au existat incercari de a prezice cu exactitate cand ar putea exploda zona euro, nu cred ca cineva poate spune sigur daca si in cat timp s-ar putea intampla asta. Cert este insa un lucru. Criza din zona euro, sistemica de altfel, se extinde rapid. Ochii sunt acum indreptati spre Grecia. Indiferent de rezultatul alegerilor, se cauta o solutie care sa fie pusa pe masa la sfarsitul lunii iunie. Imprumutul de 100 de miliarde pentru bancile spaniole a fost departe de a linisti pietele. Spania, problema majora a zonei euro in acest moment, s-a imprumutat miercuri la circa 6,8%, pentru ca joi randamentele sa atinga pragul psihologic de 7%, prag la care Grecia, Portugalia si Irlanda au cerut finantare externa. Riscurile destramarii zonei euro cresc exponential, ceea ce reclama urgenta omogenizarii opiniilor liderilor europeni. Caci despre asta este vorba, in opinia mea. Indiferent de care va fi rezultatul final in Grecia, evolutia din Spania sau Italia, in fapt este vorba despe opiniile divergente ale liderilor politici.

Romania a avut unul dintre cele mai ambitioase programe de ajustare fiscala din Uniunea Europeana, cu o viteza de ajustare medie anuala de aproximativ 1,9% din PIB (in termeni de deficit structural). In momentul de fata cred ca o provocare cu adevarat importanta pentru Romania este de a transforma acest proces (pur cantitativ pana in momentul de fata) intr-unul calitativ. Ajustarea fiscala a avut repercursiuni severe asupra tuturor- o combinatie dintre cele mai nefericite de taiere semnificativa de cheltuieli bugetare si crestere majora de TVA. In Romania nu au existat alternative ajustarii fiscale. Marja de manevra a politicii fiscale, cea care ar fi trebuit sa permita acordarea de stimuli fiscali in timp de criza a fost aspru limitata de existenta si perpetuarea deficitelor bugetare mari din trecut. Plecand de la deficite bugetare mari, singura alternativa era sa le diminuezi.

In vreme ce liderii europeni incearca sa gaseasca solutii reale, tensiunile din zona euro cresc exponential. Principala problema ramane Grecia. La care se adauga Spania, Portugalia, Italia, semn clar ca externalitatile negative se intind dinspre Grecia catre din ce in ce mai multe tari din eurozeone si nu numai. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand inainte de toate o schimbare semnificativa de viziune si constructie cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene.

Or asta e un pas urias. Ce ar insemna pentru zona euro ca un stat sa aiba alternativa de a alege daca sa stea sau ramana, dupa ce a experimentat intrarea in uniunea monetara? Romania, de exemplu. Ar intra in 2015, dupa cum si-a propus, dupa care, imediat ce-si da seama ca are mai multe costuri decat beneficii (ma gandesc numai la rigorile pe care trebuie sa le respecti odata intrat, plus toate riscurile pe care le-am identificat cu o alta ocazie), evident isi va dori sa iasa cat mai repede si sa-si administreze singura propria saracie. Incertitudinea deci cu privire la ce s-ar putea intampla in orice clipa ar fi omniprezenta, exact de ce nu are nevoie zona euro.

In ultima perioada, tensiunile legate de ceea ce se va intampla cu viitorul zonei euro au crescut exponential. Grecia continua sa fie o mare problema pentru zona euro. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand o schimbare semnificativa de viziune cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene, cu toate riscurile ce pot deriva de aici.

Contextul international din zona euro a determinat o deteriorare masiva a increderii investitorilor, la care se adauga incertitudinile legate de continuarea planurilor de austeritate fiscala impuse in continuare in tarile europene. Acestea sunt cauzele de fond care au condus in primul rand la deprecierea monedei euro, dar si la deprecierea in masa a monedelor nationale ale tarilor din Europa Centra si de Est. Avand in vedere incertitudinile legate de cauzele ce au determinat deteriorarea valutelor, nimeni nu poate spune sigur in acest moment cat timp va continua aceasta tendinta.