AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home criza financiara

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Noile sisteme de avertizare timpurie a crizelor atrag atentia asupra faptului ca surplusurile mari de cont curent pot fi la fel de nocive ca si deficitele. Explicatia este simpla. Surplusul de cont curent al unui stat se regaseste in deficitul de cont curent al altuia, prin urmare dincolo de o anumita limita (Comisia Europeana considera acest prag ca fiind la 4%) surplusurile de cont curent pot ajunge sa afecteze stabilitatea economica globala.

Ani intregi, tinta reprosurilor a fost China. In ultima perioada, toti ochii sunt indreptati insa asupra Germaniei, motorul economiei europene. Inainte de declansarea crizei financiare internationale, surplusurile Germaniei de cont curent se regaseau in deficitele acumulate de statele periferice din zona euro. Dupa criza, exporturile nemtesti s-au orintat spre economiile emergente, statele europene fiind puternic afectate de scaderea cererii interne. Conform datelor oficiale, surplusul de cont curent al Germaniei ajungea in 2012 la un varf de 201 miliarde dolari. Nici China, nici Japonia nici chiar tarile producatoare de petrol (unde exporturile sunt mult mai mari decat importurile) nu au atins performanta din ultima vreme a Germaniei.

Criza politica declansata in SUA cu doua saptamani in urma s-a prelungit mai mult decat era de asteptat. Astazi, 17 octombrie, toti ochii au fost indreptati spre America, acolo unde un blocaj politic risca sa duca statul federal in incapacitate de plata, tragand dupa el intreaga economie mondiala. Secretarul Trezoreriei avertizase Congresul american cu privire la riscul de a ramane fara bani, in conditiile in care masurile luate anterior de ridicare a plafonului de datorie expirau pe 17 octombrie. Un esec risca intrarea SUA in faliment, cu efecte catastrofale.

Nu e prima data cand ridicarea plafonului pe datorie a SUA a creat probleme, insa acum contextul era extrem de delicat, iar consecintele ar fi putut fi mai grave chiar decat cele determinate de criza din 2008. Votul favorabil al alesilor americani a rezolvat insa doua probleme in acelasi timp: plafonul datoriei a fost ridicat, urmand ca in curand sa fie adoptata si legea finantelor ce a adus America in somaj partial incepand cu 1 octombrie (efectul Obamacare).

Ieri dimineata lumea a ramas siderata la aflarea vestii ca statul federal american intra in “somaj partial”, dupa ce Congresul nu a reusit sa adopte bugetul pentru anul fiscal inceput la 1 octombrie. Nu e prima data cand se intampla asta in SUA, un asemenea eveniment a mai avut loc in anii 90, cand activitatea a fost suspendata pentru 21 de zile. Motivul blocajului este asa numitul “Obamacare” – nume dat dupa reforma sistemului de sanatate promisa americanilor de Barack Obama. Legea nu este legata direct de finantarea Guvernului, insa este folosita drept pretext, pe post de negociere intre taberele politice. Mai mult, majoritatea banilor pentru “Obamacare” ar trebui sa vina din taxe si impozite noi/reducerea altor programe, ce ce inseamna ca proiectul va continua oricum, indiferent daca activitatea guvernului este partial suspendata sau nu.

Exista multe voci care sunt realmente ingrijorate de surplusul de cont curent al Romaniei. Pana la urma, ce e normal si ce nu in surplusul contului curent al unei economii ca a noastra? Vestea buna este ca exporturile de bunuri si servicii s-au imbunatatit. Importurile scazute arata insa o scadere a investitiilor si a consumului ca urmare a lipsei finantarii externe, ceea ce e o veste proasta. Scaderea consumului si investitiilor echivaleaza cu destimularea cererii agregate, or asta nu ajuta deloc o crestere economica deja firava. Dat fiind ca nu economisim destul de mult pentru a putea sustine investitiile, cel mai intelept este sa apelam la economiile altora (economisire externa/importuri).

Privind din aceasta perspectiva, se ajunge la concluzia ferma ca Romania nu-si permite pur si simplu sa aiba surplusuri de cont curent. Avem nevoie de deficite de cont curent, daca vrem crestere. Un deficit de cont curent va reflecta diferentialul dintre economisirea interna si necesarul propriu de investitii. In plus, imbunatatirea contului curent nu este una structurala, determinata de fundamente economice mai bune, ci mai degraba una conjucturala, temporara, nesustenabila, nefiind de natura a indica o echilibrare a economiei nationale.

Victorie fara precedent pentru Angela Merkel in Germania. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema momentului, cunoscute fiind vederile Angelei Merkel cu privire la continuarea austeritatii in Europa. Centrul cere periferiei austeritate ca solutie inevitabila, in vreme ce periferia cere pur si simplu aer sa respire. Germania sustine ca si-a facut lectiile in zona euro, asteaptand acum acelasi lucru de la restul statelor europene. Adevarat. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este neaparat optima. In fond, Germania a avut de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.

Se implinesc 5 ani de la marea prabusire. Nimeni nu ar fi crezut atunci ca o institutie precum Lehman Brothers va cadea si mai ales ca va aceasta cadere va declansa in lant o noua criza financiara mondiala. Dupa 5 ani, recuperarea economiei mondiale este inca discutabila. Si asimetrica, revenirea economiei mondiale se face in trei viteze: economiile emergente cresc repede (China, India Brazilia), in SUA in ciuda masurilor puternic expansioniste asteptarile nu depasesc o crestere in jur de 2%, in vreme ce Europa pare sa nu-si mai revina. Anul acesta se asteapta scadere economica, cu o Germanie care va creste cu numai 0,6%. Ba mai mult, se vorbeste chiar despre un nou val al crizei, de o amplitudine cel putin la fel de mare precum cea din 2008.

Efectul Bernanke a debutat in 2009, atunci când FED (banca centrala a SUA) a demarat programul de relaxare cantitativa, mai exact a recurs la tiparire de “bani ieftini”, bani fara acoperire in economia reala. Totul a fost gandit cu scopul (nobil de altfel) de a scoate din criza economia mondiala, prin stimularea cresterii economice. Culmea este ca ceea ce parea atunci a fi singura solutie reala de a scapa de criza, se dovedeste astazi a fi exact motivul care sta la declansarea unei potentiale noi crize financiare mondiale.

De la declansarea crizei financiare, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind toate instrumentele in dotare, ba mai mult, demonstrand chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed ul a fost nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Caci in esenta, utilizarea relaxarii cantitative de catre o banca centrala se face atunci cand masurile conventionale de politica monetara luate pentru stimularea economiei devin ineficiente.

Saptamana viitoare directorul FMI Christine Lagarde va vizita Romania urmand a sustine identificarea unor noi paradigme de crestere economica in estul Europei si nu numai. Pledoaria sefei FMI pentru crestere economica nu este intamplatoare. In nenumarate randuri mesajul cheie a institutiei internationale a fost ingrijorarea cu privire la recuperarea economica europeana. De curand, Romania a incheiat cel de al doilea acord Stand-by cu FMI, pozitia oficiala a institutiei internationale dupa inchiderea evaluarilor fiind ca România s-a stabilizat din punct de vedere macroeconomic, insa “cresterea economica este slaba si riscurile pentru economie inca exista”.

Ce fel de riscuri ameninta economia romaneasca? Desi este stabila din punct de vedere macroeconomic, riscurile interne sunt inca prezente si sunt legate in special de volatilitatea fluxurilor de capital, dependenta de finantarea externa, dar si de intarzierile in implementarea reformelor structurale plus consecintele ce decurg de aici. Problema este ca peste riscurile interne se suprapun riscurile externe, Romania fiind vulnerabila in primul rand din perspectiva riscului de contagiune dinspre zona euro. Sunt insa reale aceste riscuri? Da. In momentul de fata, cele mai importante riscuri in Europa sunt cele la adresa stabilitatii financiare a acesteia, cu potential efect de contagiune spre Romania.  Iata doar cateva dintre ele.

Comisia Europeana a confirmat ca Letonia indeplineste toate criteriile de aderare la zona euro, aceasta urmand sa adopte moneda unica la 1 ianuarie 2014. Liderii europeni considera ca decizia va demonstra durabilitatea constructiei, dorinta Letoniei de a adopta moneda euro fiind vazuta ca un semn de incredere in moneda comuna si o dovada in plus ca cei care au prezis dezintegrarea zonei euro s-au inselat.

In opinia mea extinderea zonei euro prin acceptarea Letoniei demonstreaza ca in continuare cartile in zona euro se fac mai degraba pe criterii politice decat pe criterii economice. In momentul de fata Letonia indeplineste criteriile economice de admitere in eurozona, insa toata lumea stie ca discutia nu se mai poate reduce la indeplinirea unor criterii. Letonia este o economie de mica dimensiune, cu 2 milioane de locuitori si un produs intern brut de aproximativ 20 de miliarde de euro. In timpul crizei a experimentat cea mai dura recesiune din Europa, economia letona scazand cu aceasta ocazie cu aproape o cincime in 2009, pentru a ajunge la o crestere de circa 6% anul trecut. Principalale vulnerabilitati ale Letoniei (asemeni celorlalte tari foste comuniste admise deja) vor fi capacitatea tarii de a respecta ex post tinta de inflatie si gestionarea problemei somajului. Letonia va intra cu un somaj de 12,4% si 21,9% somaj in randul tinerilor, intr-o zona (zona euro) ce momentan inregistreaza un somaj record de aproximativ 20 milioane de someri.

Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a facut ieri o serie de declaratii  ce sugereaza nevoia acuta de schimbare a politicilor economice in Europa „politica de austeritate urmata de Uniunea Europeana nu mai are sustinerea politica si sociala necesara pentru a functiona (…) UE ar trebui sa puna mai mult accent pe politicile de stimulare a cresterii economice pe termen scurt si mai putin pe diminuarea cheltuielilor bugetare”(…) Desi cred ca aceasta politica este fundamental corecta, cred, de asemenea, ca si-a atins limitele”, a declarat Barroso in cadrul unei conferinte de presa. In replica, astazi ministerul german al Finantelor cere continuarea procesului de consolidare bugetara si de reforma in Europa in scopul obtinerii unei cresteri economice  sanatoase, considerand ca procesul de consolidare bugetara in Europa este unul de succes.