AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home Angela Merkel

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Atitudinea europenilor si in mod special a Germaniei fata de imigranti va avea rolul de a modela viitorul Europei si al zonei euro implicit. Marea provocare a Europei va fi aceea de a intoarce in favoarea ei o criza umanitara – nedorita de nimeni – si a o transforma intr-o oportunitate atat pentru imigranti, cat si pentru europeni. Ceva care in momentul de fata pare foarte greu de realizat, dar nu imposibil, din mai multe considerente.

In primul rand, deschiderea pietei muncii germane (pricipala tinta a imigrantilor) ar putea aduce un impuls economiei Germaniei si indirect, Europei. Mai multa forta de munca ar putea conduce la o crestere a investitiilor (in domeniul constructiilor, deoarece va fi nevoie de locuinte pentru imigranti, de exemplu), ceea ce se va reflecta in cresterea economica. Investitiile suplimentare in economie, in contextul unor rate scazute de economisire a imigrantilor ar putea stimula cererea agregata germana. Stimularea cererii agregate poate conduce la o reducere a surplusului cronic de cont curent al Germaniei, ceea ce avantajeaza celelalte state europene. Toate aceste efecte reprezinta tot atatea oportunitati care ar putea avea drept rezultat pe termen mediu diminuarea dezechilibrelor acumulate in economia uniunii monetare europene in ultimii ani.

A fi sau a nu fi in zona euro. Dilema nu e noua pentru liderii europeni atunci cand vine vorba de Grecia. Desi nu participase niciodata la Sistemul Monetar European, Grecia decide sa intre in 1998 in ERM (largit deja la +/15%), hotarata sa faca toate eforturile pentru a face parte dintre statele fondatoare ale zonei euro ce urma a fi lansata in 1999. Nu e acceptata, pentru ca nu indeplineste criteriile. Merge insa mai departe si depune cerere de intrare in tanara uniune in iunie 2000 pentru ca la 1 ianuarie 2001 sa devina al doisprezecelea membru al zonei euro. Evolutia volatila a economiei Greciei, problemele structurale de fond, la pachet cu temerea legata de nesustenabilitatea, nedurabilitatea indeplinirii criteriilor de admitere aveau sa faca obiectul unor dispute controversate pana astazi. Pe buna dreptate. Temerile aveau sa se confirme. Astazi, avem inca aceeasi dilema. Va fi posibil ca problemele economice repetate ale Greciei (dublate de cele politice) sa distruga intreaga constructie europeana? E mai bine sa iasa din zona euro cu tot cu problemele ei? Care e raul cel mai mic – cu sau fara Grecia?

Trebuie spus insa ca Grecia nu e singurul stat din uniune care nu s-a „incadrat” in masura performantelor germane, de exemplu, daca ar fi sa luam Germania drept reper. Nu a fost singurul stat care a reusit sa se alinieze standardelor impuse datorita unor masuri temporare si nu este nici singurul care a ajuns sa creeze probleme zonei euro. De altfel, s-a stiut din capul locului ca euro zona NU este o „zona monetara optima” si nici nu va reusi sa fie prea curand, cu atat mai mult o eurozona extinsa spre est. Cu toate acestea, zona euro s-a format, a functionat si functioneaza inca confirmand ca, in acest caz,  vointa politica este mai puternica decat realitatea economica.

Victorie fara precedent pentru Angela Merkel in Germania. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema momentului, cunoscute fiind vederile Angelei Merkel cu privire la continuarea austeritatii in Europa. Centrul cere periferiei austeritate ca solutie inevitabila, in vreme ce periferia cere pur si simplu aer sa respire. Germania sustine ca si-a facut lectiile in zona euro, asteaptand acum acelasi lucru de la restul statelor europene. Adevarat. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este neaparat optima. In fond, Germania a avut de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.

Comisia Europeana a confirmat ca Letonia indeplineste toate criteriile de aderare la zona euro, aceasta urmand sa adopte moneda unica la 1 ianuarie 2014. Liderii europeni considera ca decizia va demonstra durabilitatea constructiei, dorinta Letoniei de a adopta moneda euro fiind vazuta ca un semn de incredere in moneda comuna si o dovada in plus ca cei care au prezis dezintegrarea zonei euro s-au inselat.

In opinia mea extinderea zonei euro prin acceptarea Letoniei demonstreaza ca in continuare cartile in zona euro se fac mai degraba pe criterii politice decat pe criterii economice. In momentul de fata Letonia indeplineste criteriile economice de admitere in eurozona, insa toata lumea stie ca discutia nu se mai poate reduce la indeplinirea unor criterii. Letonia este o economie de mica dimensiune, cu 2 milioane de locuitori si un produs intern brut de aproximativ 20 de miliarde de euro. In timpul crizei a experimentat cea mai dura recesiune din Europa, economia letona scazand cu aceasta ocazie cu aproape o cincime in 2009, pentru a ajunge la o crestere de circa 6% anul trecut. Principalale vulnerabilitati ale Letoniei (asemeni celorlalte tari foste comuniste admise deja) vor fi capacitatea tarii de a respecta ex post tinta de inflatie si gestionarea problemei somajului. Letonia va intra cu un somaj de 12,4% si 21,9% somaj in randul tinerilor, intr-o zona (zona euro) ce momentan inregistreaza un somaj record de aproximativ 20 milioane de someri.

Europa isi sarbatoreste ziua astazi, zi care marcheaza sfarsitul razboiului mondial si un nou inceput – o Europa unita. Sarbatorirea Europei este umbrita insa de multe intrebari. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema anului, o Europa cu doua viteze sau o Europa federala? iata inca o dilema pe masa decidentilor europeni de ceva vreme, iesirea din criza sau prabusirea euro? si inca multe altele care afecteaza pe europeanul de rand in propriile buzunare.

Desi euroscepticismul pare sa castige teren, cred totusi ca scapam din vedere un lucru esential. Decizia de formare a Europei cu o uniune monetara in centru (treapta ce avea sa incununeze proiectul european) a fost, in fond, un obiectiv politic, departe de a fi optim din punct de vedere strict economic. Tehnic vorbind, ideea unei uniuni monetare in centrul Europei a iscat discutii ample in lumea academica inca de la inceput. Principala obiectie a fost aceea ca Europa nu este o zona monetara optima. Deci, se stia inca de la inceput ca va exista un „nucleu” de tari puternic competitive pentru care stabilitatea macroeconomica va fi un proces de tip „fine tuning”. Acestea sunt de altfel tarile care au avut beneficii nete de pe urma intrarii in zona euro si cele peste care criza a trecut fara sa lase urme foarte adanci. Restul statelor au fost cele care au avut de suferit cu prima ocazie. Iar prima ocazie a fost criza financiara, caci fisurile unei constructii ies la iveala pe timp de recesiune, nu de expansiune.

In opinia mea solutiile mult mediatizatului summit UE din 9 decembrie au avut calitatea de a linisti spiritele pe termen scurt. Pe termen mediu insa, viziunea liderilor europeni va trebui sa se modifice structural. Altfel, solutiile temporare (si ele concretizate parca mult prea greoi) nu vor mai fi cu siguranta de ajuns pentru a tine la un loc tari atat de diferite sub multiple aspecte, indiferent de cat de mult isi doresc ele sa aiba un destin comun.

De ce spun asta. Pe termen scurt, problema lichiditatii pare sa fie rezolvata. In fond, asta era urgenta, nu? Intr-o forma sau alta, tarile indatorate excesiv vor reusi sa se imprumute in continuare pentru a merge mai departe. Si la dobanzi rezonabile. Aceasta este practic principala decizie reala a summitului, palpabila, care va face ca viata sa poata merge mai departe in zona euro. Faptul ca decidentii isi propun sa imbunatateasca sanatatea finantelor publice prin impunerea unei reguli cu caracter de lege, este un lucru notabil, dar nu de natura sa linisteasca pietele definitiv si irevocabil. Europa si-a mai asumat reguli pe care nu le-a respectat. Altfel, din punct de vedere tehnic, asa cum am mai scris si cu alte ocazii, o regula pe deficitul structural este solutie optimala.