AURA SOCOL

Macroeconomie și politici financiare.

Dincolo de cifre.

Home Authors Postat deAura Socol

avatar
60 Posturi 0 comentarii
Conferentiar Universitar Doctor, ASE Bucuresti Academia de Studii Economice din Bucureşti Location: Bucureşti, Romania Email: auragabriela.socol@gmail.com Phone: 0040-01-2112650 Fax: 0040-01-3129549 Postal: 6 ROMANA PLACE, 70167 – BUCHAREST

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Efectul Bernanke a debutat in 2009, atunci când FED (banca centrala a SUA) a demarat programul de relaxare cantitativa, mai exact a recurs la tiparire de “bani ieftini”, bani fara acoperire in economia reala. Totul a fost gandit cu scopul (nobil de altfel) de a scoate din criza economia mondiala, prin stimularea cresterii economice. Culmea este ca ceea ce parea atunci a fi singura solutie reala de a scapa de criza, se dovedeste astazi a fi exact motivul care sta la declansarea unei potentiale noi crize financiare mondiale.

De la declansarea crizei financiare, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind toate instrumentele in dotare, ba mai mult, demonstrand chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed ul a fost nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Caci in esenta, utilizarea relaxarii cantitative de catre o banca centrala se face atunci cand masurile conventionale de politica monetara luate pentru stimularea economiei devin ineficiente.

Furnizarea de capital pe termen lung a fost una dintre problemele-cheie ale actualei crize, cu implicatii asupra stabilitatii financiare, dar si cresterii economice a economiilor nationale. In urma declansarii crizei, OECD a demarat un proiect de mare anvergura in Europa si nu numai www.oecd.org/finance/lti. Scopul acestuia a fost de a facilita investitiile pe termen lung prin intermediul investitorilor institutionali (precum fondurile de pensii private), investitii cu impact direct asupra cresterii economice si stabilitatii financiare internationale. Altfel spus, banii constituiti in fonduri de pensii private pot fi atribuiti investitiilor pe termen lung, precum investitiile in infrastructura, scopul fiind impactul acestora asupra relansarii economiilor nationale. De ce fondurile de pensii private? Deoarece prin insasi natura activitatii, administratorii acestor fonduri nu sunt constransi de nevoia imediata de lichiditate, ceea ce justifica o potentiala propensiune a lor catre investitiile in active mai putin lichide, cum ar fi infrastructura, de exemplu.

Saptamana viitoare directorul FMI Christine Lagarde va vizita Romania urmand a sustine identificarea unor noi paradigme de crestere economica in estul Europei si nu numai. Pledoaria sefei FMI pentru crestere economica nu este intamplatoare. In nenumarate randuri mesajul cheie a institutiei internationale a fost ingrijorarea cu privire la recuperarea economica europeana. De curand, Romania a incheiat cel de al doilea acord Stand-by cu FMI, pozitia oficiala a institutiei internationale dupa inchiderea evaluarilor fiind ca România s-a stabilizat din punct de vedere macroeconomic, insa “cresterea economica este slaba si riscurile pentru economie inca exista”.

Ce fel de riscuri ameninta economia romaneasca? Desi este stabila din punct de vedere macroeconomic, riscurile interne sunt inca prezente si sunt legate in special de volatilitatea fluxurilor de capital, dependenta de finantarea externa, dar si de intarzierile in implementarea reformelor structurale plus consecintele ce decurg de aici. Problema este ca peste riscurile interne se suprapun riscurile externe, Romania fiind vulnerabila in primul rand din perspectiva riscului de contagiune dinspre zona euro. Sunt insa reale aceste riscuri? Da. In momentul de fata, cele mai importante riscuri in Europa sunt cele la adresa stabilitatii financiare a acesteia, cu potential efect de contagiune spre Romania.  Iata doar cateva dintre ele.

Comisia Europeana a confirmat ca Letonia indeplineste toate criteriile de aderare la zona euro, aceasta urmand sa adopte moneda unica la 1 ianuarie 2014. Liderii europeni considera ca decizia va demonstra durabilitatea constructiei, dorinta Letoniei de a adopta moneda euro fiind vazuta ca un semn de incredere in moneda comuna si o dovada in plus ca cei care au prezis dezintegrarea zonei euro s-au inselat.

In opinia mea extinderea zonei euro prin acceptarea Letoniei demonstreaza ca in continuare cartile in zona euro se fac mai degraba pe criterii politice decat pe criterii economice. In momentul de fata Letonia indeplineste criteriile economice de admitere in eurozona, insa toata lumea stie ca discutia nu se mai poate reduce la indeplinirea unor criterii. Letonia este o economie de mica dimensiune, cu 2 milioane de locuitori si un produs intern brut de aproximativ 20 de miliarde de euro. In timpul crizei a experimentat cea mai dura recesiune din Europa, economia letona scazand cu aceasta ocazie cu aproape o cincime in 2009, pentru a ajunge la o crestere de circa 6% anul trecut. Principalale vulnerabilitati ale Letoniei (asemeni celorlalte tari foste comuniste admise deja) vor fi capacitatea tarii de a respecta ex post tinta de inflatie si gestionarea problemei somajului. Letonia va intra cu un somaj de 12,4% si 21,9% somaj in randul tinerilor, intr-o zona (zona euro) ce momentan inregistreaza un somaj record de aproximativ 20 milioane de someri.

Europa isi sarbatoreste ziua astazi, zi care marcheaza sfarsitul razboiului mondial si un nou inceput – o Europa unita. Sarbatorirea Europei este umbrita insa de multe intrebari. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema anului, o Europa cu doua viteze sau o Europa federala? iata inca o dilema pe masa decidentilor europeni de ceva vreme, iesirea din criza sau prabusirea euro? si inca multe altele care afecteaza pe europeanul de rand in propriile buzunare.

Desi euroscepticismul pare sa castige teren, cred totusi ca scapam din vedere un lucru esential. Decizia de formare a Europei cu o uniune monetara in centru (treapta ce avea sa incununeze proiectul european) a fost, in fond, un obiectiv politic, departe de a fi optim din punct de vedere strict economic. Tehnic vorbind, ideea unei uniuni monetare in centrul Europei a iscat discutii ample in lumea academica inca de la inceput. Principala obiectie a fost aceea ca Europa nu este o zona monetara optima. Deci, se stia inca de la inceput ca va exista un „nucleu” de tari puternic competitive pentru care stabilitatea macroeconomica va fi un proces de tip „fine tuning”. Acestea sunt de altfel tarile care au avut beneficii nete de pe urma intrarii in zona euro si cele peste care criza a trecut fara sa lase urme foarte adanci. Restul statelor au fost cele care au avut de suferit cu prima ocazie. Iar prima ocazie a fost criza financiara, caci fisurile unei constructii ies la iveala pe timp de recesiune, nu de expansiune.

Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a facut ieri o serie de declaratii  ce sugereaza nevoia acuta de schimbare a politicilor economice in Europa „politica de austeritate urmata de Uniunea Europeana nu mai are sustinerea politica si sociala necesara pentru a functiona (…) UE ar trebui sa puna mai mult accent pe politicile de stimulare a cresterii economice pe termen scurt si mai putin pe diminuarea cheltuielilor bugetare”(…) Desi cred ca aceasta politica este fundamental corecta, cred, de asemenea, ca si-a atins limitele”, a declarat Barroso in cadrul unei conferinte de presa. In replica, astazi ministerul german al Finantelor cere continuarea procesului de consolidare bugetara si de reforma in Europa in scopul obtinerii unei cresteri economice  sanatoase, considerand ca procesul de consolidare bugetara in Europa este unul de succes.

15 Martie 2013, 11h00 – 13h00 Sala Nicolae Bălcescu, Camera Deputaţilor, Palatul Parlamentului

Dezbaterea va fi moderată de domnul Daniel Dăianu, Profesor SNSPA şi Preşedinte al Platformei Europene de Dezvoltare şi de domnul Sorin Pîslaru, Ziarul Financiar.

 Invitați:

  • Eugen ANDREESCU, Cercetator Senior, Institutul de Economie Mondiala
  • Cristian SOCOL, Conferențiar universitar, ASE
  • Aura SOCOL, Lector universitar, ASE
  • Florin CITU, Economist
  • Radu CRACIUN, Eureko

Fiind parte a proiectului european, Romania nu are alternativa. Trebuie sa adopte euro mai devreme sau mai tarziu. In momentul de fata, Romania, la fel si alte state, functioneaza in interiorul UE cu derogare, insa nu una permanenta. Comisia Europeană a anuntat ca nu va mai acorda nicio derogare permanenta in ceea ce priveste trecerea la moneda unica euro, asa cum s-a intamplat cu Marea Britanie sau Danemarca. Din punctul meu de vedere, prioritar pentru Romania este conturarea unei viziuni clare cu privire la propriul traseu de adoptare euro, ceva mai mult decat trebuie sa adoptam euro si punct, n-avem de ales. O viziune concretizata (cat mai rapid as zice) intr-o strategie oficiala, un plan de trecere la euro. Caci, spre deosebire de alte tari, Romania inca nu are creionat asa ceva.

A forta cresterea economica creand un razboi al valutelor nu e o idee noua. Economia mondiala a fost aproape ruinata de razboiul valutar din anii `30, in timp ce crizele valutare din anii `90  au reusit  sa distruga constructia monetara europeana (SME) gandita de a lungul catorva decenii. Desi nu asta era solutia optima, multe state au recurs in anii `30 la ceea ce in literatura de specialitate avea sa se numeasca dezalorizare competitiva. Potrivit acestui principiu, o tara isi poate devaloriza moneda nationala in scopul stimularii exporturilor si indirect al consolidarii cresterii conomice. Mecanimul este relativ simplu. O moneda devalorizata ieftineste exporturile in termeni relativi, stimuland cresterea economica. Pentru a se proteja de statele care isi manipuleaza valuta si le creeaza astfel concurenta neloiala, tarile dezavantajate vor apela la protectionism. O instabilitata monetara generata de un razboi valutar plus protectionism ar fi putut pune insa in pericol insasi constructia europeana.

Principalele riscuri la nivel mondial vazute de economisti pentru anul 2013 sunt criza din zona euro si asa numitul fiscal cliff american (varf fiscal, zid fiscal sau prapastie fiscala). Anul a debutat in forta din punct de vedere economic cu evenimentul fiscal cliff. Senatul american a adoptat chiar pe 1 ianuarie (nu intamplator) un acord incheiat cu Casa Alba datorita caruia America a reusit sa evite declansarea “zidului bugetar”, cu toate externalitatile negative ce ar fi putut decurge de aici.

In primul rand, ce inseamna fiscal cliff. In esenta, mecanismul presupune impunerea unor plafoane pe anumiti indicatori macroeconomici – deficit bugetar, datorie publica, considerandu-se ca depasirea acestora va conduce la dezechilibre puternice in economie – deficite bugetare mari, datorie nesustenabila etc. Atingerea acestor plafoane presupune activarea unui mecanism de corectie automat, de tip cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli guvernamentale. In cazul zidului bugetar american, este vorba despre o combinatie de cresteri de impozite ce anulează masurile de relaxare fiscala mostenite din perioada administratiei Bush din ultimii 12 ani plus declansarea automata a reducerii cheltuielilor guvernamentale, incepand cu 1 ianuarie anul curent.