Home austeritate Cresterea salariilor sau reducerea CAS. Ce alegem?

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Un lucru este clar si trebuie spus inca de la inceput. Decidentii de politici macroeconomice sunt datori sa gandeasca si sa gaseasca solutii de repornire a economiei romanesti cat mai rapid. Altfel, toate eforturile facute pana acum de fiecare roman in parte vor fi fost facute in zadar. Cel putin la nivel conceptual, declaratiile oamenilor politici din ultima perioada sunt de bun augur. Mesajul este ca (macar) se cauta solutii. A privi insa economia Romaniei si modalitatile de relansare a acesteia din perspectiva politica, sau, mai rau, electorala, cred ca este ultimul lucru care trebuie facut.

In opinia mea, acum mai mult ca oricand, lucrurile trebuie analizate cat se poate de tehnic, detasat, si nu din punct de vedere politic, la cald. Altfel spus, nu e momentul de derapaje, ci de optimizare. Analiza solutiilor propuse (de crestere a salariilor sau de reducere a CAS) trebuie facuta astfel incat costurile sa fie minimizate. Caci ambele solutii lansate pana acum de decidenti au atat avantaje, cat si dezavantaje. Important este ca dezavantajele sa fie cat mai mici. Una dintre solutiile propuse consta in cresterea salariilor bugetarilor incepand cu 1 iunie. Dincolo de faptul ca orice crestere de salarii este oricand binevenita, esential este sa analizam care vor fi efectele acestei masuri asupra intregii economii. Ce ar insemna pentru economia Romaniei cresterea salariilor bugetarilor?

1.    Impactul bugetar al reintregirii salariilor incepand din iunie ar inseamna circa 0,7% din PIB. In timp ce cresterea cu doar 5% a salariilor bugetarilor are un impact de 0,25% din PIB. Principala problema aici este ca aceasta crestere a salariilor (in momentul actual) nu se poate face decat prin diminuarea spatiului fiscal pentru investitii. Ceea ce nu ne avantajeaza deloc. Pentru ca redistribuirea banilor publici dinspre investitii spre salarii va conduce la cresterea PIB pe termen scurt, in vreme ce cresterea economica pe termen mediu si lung va afea de suferit. Caci nu putem creste cheltuielile salariale bazandu-ne pe o potentiala (dezirabila, de altfel) crestere a veniturilor la bugetul de stat generata de scaderea evaziunii fiscale.

2.Cresterea salariilor bugetarilor va stimula consumul pe termen scurt. Si de aici crestere economica. Intrebarea este insa cat de sustenabila va fi aceasta crestere economica potential stimulata de cresterea salariilor bugetarilor? Nu cumva aceasta reprezinta doar o stimulare temporara, care aduce odata cu ea si locuri de munca temporare? Romania are nevoie de masuri de crestere a PIB ului potential, cu avantajul crearii unor locuri de munca “permanente” etc. Cu atat mai mult cu cat ne-am asumat de curand Tratatul fiscal, care, in esenta, presupune modificarea intregii viziuni privind constructia politicii fiscale, dar si a modelului de dezvoltare a economiei. Iar modelul de crestere bazat pe consum experimentat de Romania pana acum sper sincer sa-si fi epuizat deja adeptii.

3. Cresterea salariilor bugetarilor poate conduce la aparitia “efectului de demonstratie” in economie. Astfel spus, presiunea in sensul cresterii salariilor in mediul privat va fi semnificativa. Or aici problema trebuie gandita in termenii corelatiei binecunoscute salarii-productivitate. Adica, bun, e dezirabila o crestere de salarii oricand. Insa este ea justificata de o crestere de productivitate? Daca nu, cu totii vom fi mai degraba beneficiarii unor presiuni inflationiste. Or, din nou, nu acesta este modelul de crestere spre care ar trebui sa tindem.

4.    In plus, propunerea de crestere a salariilor  nu  respecta Legea Responsabilitatii Fiscale care spune ca inainte cu 6 luni de alegeri nu se fac majorari de salarii si pensii. De altfel, ea nu respecta nici angajamentul prevazut privind incadrarea in anvelopa salariala pentru anul 2012. Există un plafon ca procent din PIB (si ca suma absoluta) pentru anul acesta la cheltuieli de personal, care nu poate fi depasit. O solutie alternativa propusa dezbaterii este reducerea CAS. In opinia mea, desi are dezavantajele ei, este de preferat cresterii salariilor din urmatoarele considerente:

1. Se stimuleaza crearea de locuri de munca. Cresterea ratei ocuparii reprezinta una dintre solutiile structurale de reducere a presiunii pe bugetele de asigurari sociale, sanatate, somaj etc.

2. Creste gradul de conformare voluntara la plata acesteia catre buget. Conform datelor furnizate de Consiliul Fiscal, Romania se afla pe ultimul loc intre tarile central si est europene in ceea ce priveste indicele de eficienta a taxarii (calculata ca raport intre rata implicita si rata legala de taxare). Aceeasi institutie arata ca veniturile neincasate la buget din neplata CAS ca urmare a evaziunii fiscale din munca la negru ajungeau la 3.3% din PIB în 2009.

3. Reducerea CAS este strict necesara in cazul Romaniei, care are una dintre cele mai mari poveri fiscale pe munca din UE, 43%.

4. De reducerea CAS vor  beneficia si salariatii care lucreaza in mediul privat.

5. Reducerea CAS nu va conduce la cresterea costurilor salariale.

In acelasi timp insa reducerea CAS are dezavantajul de a conduce la cresterea deficitului bugetului de pensii (in 2011 acesta fiind deja in deficit cu mai mult de 13 miliarde lei). Fiecare procent de reducere a CAS ar insemna un minus suplimentar de aproximativ 900 milioane lei la bugetul de pensii. Minus care, evident, va trebui acoperit din alte surse (cel mai probabil transferuri de la bugetul de stat). Este de preferat reducerea CAS la angajator si nu la angajat, chiar daca exista riscul ca aceasta relaxare fiscală să fie neutra pentru angajat. Minima reducere a costurilor salariale poate aduce un plus de competitivitate, cresterea ratei de ocupare şi, pe termen mediu, un prim pilon pentru relansarea economică.

articol publicat pe www.contributors.ro

Niciun comentariu

Lasa un raspuns