Home Aderarea Romaniei la zona euro Aderarea României la Zona Euro este despre oameni, nu despre cifre sau...

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmaildistribuie

Scriu de ani buni despre zona euro si mai ales despre ceea ce inseamna pentru Romania aderarea la aceasta zona. Nu de putine ori am scris ca Romania are nevoie sa-si defineasca un traseu, un Plan de trecere la euro in mod oficial, asa cum toate celelalte state est europene au facut (majoritatea imediat dupa intrarea in UE). La 11 ani de la intrarea in UE, Guvernul Romaniei a infiintat prin Ordonanta de Urgenta o Comisie Nationala de trecere la euro. Comisie care isi propune sa adopte un Plan de trecere la euro pentru care sa existe consens national. Asta inseamna ca indiferent cine este la butoane, Romania stie ce are de facut cu privire la drumul sau catre euro.

In Romania mult timp s-a vorbit despre daca ar trebui sau nu sa intram in zona euro si in mod special cand. Tratatul de functionare a UE (TFUE) este cel care prevede obligatiaRomaniei ca stat membru de a face toate demersurile pentru a trece la etapa superioara de integrare – intrarea in zona euro. In fapt, TFUE prevede ca toate statele membre (cu exceptia celor cu derogare permanenta, cum a avut Marea Britanie, de exemplu) sa faca acest pas, mai devreme sau mai tarziu, dupa o perioada mai mult sau mai putin extinsa. In momentul de fata, Romania are statut de stat membru cu derogare temporara. Plecand de la aceasta realitate, Romania nu ar trebui sa se mai intrebe daca ar trebui sa trecem la euro sau nu, nici macar cand nu ar trebui sa ne preocupe atat de mult in momentul de fata. Intrebarea corecta – la care Comisia Nationala de trecere la euro ar trebui sa raspunda in final – este cum ar trebui sa facem asta, in ce conditii, astfel incat Romania sa obtina beneficii nete. Pentru ca, dincolo de obligatie, pana la urma Romania ar trebui sa-si doreasca sa intre in zona euro pentru avantajele pe care le va avea odata admisa.

In opinia mea, Romania va avea o serie de avantaje certe odata cu aderarea la euro, insa acestea vor putea fi obtinute in anumite conditii:

1. Convergenta nominala sustenabila, durabila

In ultimii ani, Romania a reusit sa indeplineasca – cu mici exceptii – criteriile oficiale de intrare in zona euro (Tratatul de la Maastricht). Intr-un context in care multe dintre statele din interiorul zonei euro nu au reusit sa mai indeplineasca criteriile nominale – cel putin nu pe toate, intr-un context international dificil din punct de vedere economic, se poate spune ca in Romania procesul de convergenta nominala a fost unul durabil. Adevaratul test al sustenabilitatii convergentei nominale va fi dat insa in momentul in care Romania va intra in Mecanismul Ratelor de Schimb II (MRSII, en. ERMII). ERMII este o perioada de minim 2 ani in care Romania va trebui sa stea inainte de a intra in zona euro, un fel de anticamera a acesteia. In aceasta perioada, Romania va avea un curs de schimb fix (cu o marja de fluctuatie de +/-15%) al leului fata de euro, curs fixat la o anumita paritate bine gandita si negociata cu institutiile europene (BCE, Comisia Europeana). In esenta, in aceasta perioada, Romania va trebui sa demonstreze ca se poate descurca si fara instrumentul curs de schimb, pe care-l pierde odata ce va intra in zona euro.

Daca in aceasta perioada nu vom reusi sa mentinem in continuare indeplinite criteriile de convergenta nominala (este suficient unul singur sa nu mai fie indeplinit), incepand din acel moment, perioada de sedere in ERMII se extinde automat cu inca 2 ani. Au existat state care au stat in ERMII 9, respectiv 11 ani. Unele dintre aceste state au avut si consiliu monetar, ceea ce inseamna ca, teoretic, ar fi trebuit sa aiba un avantaj, intrucat aveau deja experienta unui regim de curs de schimb fix. De aceea consider ca momentul pe care-l vom alege pentru intrarea in ERMII este cel putin la fel de important ca cel ales pentru intrarea in zona euro, deoarece in acest mecanism intra cine doreste (evident, in anumite conditii), dar iese cine reuseste. In plus, procesul este ireversibil. Adica, nu te hotarasti sa intri in ERMII, demarezi negocierile, ti se da unda verde, dupa care vezi ca nu reusesti si vrei sa te intorci. Nu se poate. Va trebui sa ramanem in ERMII pana cand vom reusi sa indeplinim conditiile si sa fim admisi in zona euro.

2. Convergența reală sustenabilă

În România, poate spre deosebire de toate celelalte state est europene, există viziuni foarte diferite cu privire la cum ar trebui sa arate drumul optim catre zona euro, mai exact cu privire la necesitatea/nevoia de convergență reală (recuperarea decalajelor de dezvoltare) înainte de intrarea în Zona Euro. Adica, in Romania discutia se poarta in termenii urmatori: atat timp cat indeplinim criteriile de convergenta nominala, de ce nu intram? ce mai asteptam? Jumatate din raspunsul la aceasta dilema cred ca l-am dat deja. Daca economia nu este suficient de pregatita, ramai blocat in ERMII. Jumatatea cealalata de raspuns am s-o dau invocand evidentele empirice post criza. Aceste evidente au aratat ca diferentele de dezvoltare dintre statele care formeaza o uniune monetare conteaza mai mult decat vrem noi sa acceptam. Criza recenta a aratat la ce riscuri au fost expuse acele state (Spania, Portugalia, etc) care au intrat in zona euro cu diferente de dezvoltare vis a vis de statele nucleu (Germania, Belgia, Olanda), diferente mult mai mici fata de cele pe care le are Romania fata de zona euro in momentul de fata.

Ultimele date disponibile arata ca Romania avea in 2016 un nivel al PIB ului pe locuitor destul de redus, respectiv 58% din media UE28 la paritatea puterii de cumparare. Este destul de redus atat fata de statele dezvoltate din zona euro, cat si fata de alte state est europene, precum Cehia (88%), dar si fata de nivelul PIB pe locuitor la care alte state au intrat in zona euro dupa 2007 (94% în cazul Ciprului, țările Baltice au avut o medie în jur de 70%, iar celelalte țări (Slovenia, Malta, Slovacia, etc.) o medie de 83%). Exista explicatii pentru nivelul inca redus al PIB ului pe locuitor al Romaniei. Una dintre ele se refera la punctul de plecare, conditiile initiale. De exemplu, in anul 2000, Cehia avea deja un nivel al PIB ului pe locuitor de 72%, in vreme ce Romania pleca de la numai 26%.

Semnificativ este ca Romania a avut, dupa intrarea in UE, unul dintre cele mai rapide procese de convergenta. In 10 ani s-au recuperat din decalaj circa 20 puncte procentuale, fata de Bulgaria care a reusit sa recupereze in aceeasi perioada doar 7 pp, Cehia 5pp, sau Ungaria 6pp; distanta Romaniei fata de tarile din afara zonei euro s-a redus semnificativ. Plecand de la aceste date se poate spune ca Romania are capacitatea de a recupera decalajele de dezvoltare, inclusiv in ceea ce priveste rata de crestere a PIB ului potential. Conform Prognozei de toamana a Comisiei Europene, Romania avea in 2016 a treia dinamica a PIB potential din UE (3.5%) dupa Malta si Irlanda. Dinamica era in 2016 de aproape 3 ori mai mare decât media UE. Estimarile arata ca, daca Romania ar reusi sa creasca in continuare in medie in acelasi ritm si de natura sustenabila, ar reusi in 2022 sa ajunga la un nivel al PIB ului pe locuitor la PPC de 70% din media UE28, iar in 2024 la 75%, ceea ce poate fi considerat un nivel acceptabil al convergente reale in vederea trecerii la euro.

Convergenta reala inseamna insa mai mult decat indicatorul PIB/loc. Iar asta este poate una dintre cele mai importante lectii ale crizei. De exemplu, Romania nu va putea vorbi de o integrare avantajoasa in zona euro atat timp cat convergena preturilor nu va fi insotita si de convergenta salariilor. Analiza convergentei preturilor arata ca in Romania aceasta este la aproape jumatate din media UE28 – nivel asemanator cu cel al celorlalte state est europene. Daca ne uitam insa la convergenta salariilor, vom vedea ca in Romania – potrivit ultimelor date statistice existente – nivelul acesteia este la cca un sfert din media UE28, aproape jumatate din dinamica inregistrata de Cehia si sub nivelul Poloniei sau Ungariei. Desigur, nivelul salariilor nu va putea creste de natura sustenabila in lipsa competitivitatii. Iar la acest capitol, Romania are inca destul de recuperat. Potrivit ultimelor date statistice, Romania si Bulgaria se afla la cea mai mare distanta fata de Germania – considerata standard de referinta din punct de vedere al competitivitatii.

Convergenta regionala este o componenta importanta a convergentei reale. Si aici Romania are inca un punct de vulnerabilitate. In ultimii ani, indicele disparitatii regionale s-a redus foarte putin. Raportul dintre cea mai putin dezvoltata regiune, Nord-Est, si cea mai dezvoltata, Bucuresti-Ilfov,  a fost de 24% in anul 2008 si de 25,5% in anul 2016.

3. Convergenta OCA (optimum currency areas)

Convergenta OCA se refera la cat de compatibile sunt sau nu economiile ce fac parte dintr-o uniune monetara. De ce e nevoie ca aceste economii sa fie compatibile? In zona euro majoritatea politicilor economice sunt comune (mai putin politica fiscala, cel putin deocamdata). De exemplu, politica monetara unica a Bancii Centrale Europene nu se va adresa particularitatilor/specificului fiecarei economii in parte, ci unori structuri presupuse a fi deja similare. Un exemplu de convergenta OCA este convergenta structurala. Estimarile arata ca toate statele est europene au inca o structura a economiei destul de diferita fata de cea a zonei euro. In ultima perioada, in Romania s-au facut in acest sens progrese semnificative: ponderea agriculturii in PIB de 4,1% in anul 2016 este comparabila cu cea din zona euro; ponderea industriei in PIB de 24,1% in anul 2016 este chiar mai ridicată decat media zonei euro, ponderea serviciilor in PIB a ajuns la 55,4%, etc.

Din punct de vedere al sincronizarii ciclurilor de afaceri – un alt exemplu de convergenta OCA, estimarile rezultate pe baza mai multor metodologii diferite indica acelasi lucru – in perioada analizata (2000- prezent), Romania a avut un nivel destul de redus de sincronizare al ciclurilor de afaceri cu cel al zonei euro. Acest lucru inseamna ca Romania ar avea mult mai multe de pierdut decat de castigat daca ar lua decizia sa intre in zona euro in momentul de fata, deci nepregatita.

In concluzie, Romania ar putea avea o serie larga de avantaje certe odata cu intrarea in zona euro – stabilitate macroeconomică, reducerea costurilor de finanţare/ costului capitalului, creșterea investițiilor străine directe, cresterea exporturilor, importul de credibilitate a Băncii Centrale Europene, reducerea costurilor de tranzacționare, eliminarea riscului ratei de schimb, poziţie internaţională mai avantajoasă, accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă, etc. Toate aceste avantaje insa vor putea fi si resimtite de cetateni, daca vor fi fost indeplinite anumite conditii: un proces de convergenta nominala sustenabil, durabil, de natura permanenta si nu temporara, o masa critica de convergenta reala ex ante si o economie cat mai compatibila cu cea a zonei euro.

Principalul cost al trecerii la euro se refera la pierderea independentei politicii monetare nationale – tocmai de aceea e nevoie de o economie pregatita, de instrumente alternative, pentru a nu resimti pierderea acestor instrumente. Nici incertitudinile privind evolutiile din zona euro nu sunt de ignorat, ne intereseaza direct daca si mai ales cum va fi reformat proiectul european.

Decizia de trecere la euro va fi in cele din urma una de natura politica. Daca vrem insa avantaje cat mai mari si costuri cat mai mici, trebuie sa intelegem ca dimensiunea economica conteaza enorm in aceasta ecuatie, care sa nu uitam ca este despre oameni, nu despre cifre sau voturi.

Conferentiar Universitar Doctor, ASE Bucuresti Academia de Studii Economice din Bucureşti Location: Bucureşti, Romania Email: auragabriela.socol@gmail.com Phone: 0040-01-2112650 Fax: 0040-01-3129549 Postal: 6 ROMANA PLACE, 70167 – BUCHAREST

Niciun comentariu

Lasa un raspuns